2012-10-08 14:33:10

În ultima vreme, poate cinci ani sau mai mulţi, posturile de televiziune ne transmit seriale poliţiste cu un nou protagonist: psihologul-anchetator, care are misiunea ca, în paralel cu investigaţia strict poliţienească, să stabilească profilul psihologic al posibilului făptuitor. Uneori, această anchetă psihologică anticipează corect, şi atunci făptuitorul dovedit se dovedeşte conform profilului psihologic construit treptat, faptele lui ca atare confirmând anticipările construcţiei psihologice; alteori, nu, aceste fapte reale având logica lor, care este alta decât aceea presupusă de specialist. Un serial francez, mai nou, întitulat chiar Psihologia crimei, destul de slăbuţ, de altfel, ca realizare cinematografică şi cu personaje-şablon, vrea să probeze cum anchetatorii de tip vechi, bazaţi pe autoritatea rigidă a faptului concret, trebuie să se incline, până la urmă, în faţa deducţiilor psihologice care ele, acum, sunt cele mai puternice, cu o nouă autoritate, ştiinţific argumentată şi practic dovedită. În schimb, un serial canadian, încheiat foarte curând, cu titlul Fortier, după numele anchetatorului-psiholog, care este o femeie foarte instruită şi sensibilă, de altfel producătoare principală a filmului, Ann Fortier, Sophia Lorain, pe numele ei de pe generic, arătase mai ales cazuri dilematice, în care anchetatoarea-psiholog se află în faţa unor enigme complexe, în care abordarea strict psihologică, bazată pe profilul făptuitorului, se ciocneşte cu datele puternice ale realului-real, care nu o dată nu numai contrazic, dar neagă chiar ipotezele psihologiei şi îşi impun tăria de fier a evidenţei lor fizice, astfel că pune investigaţia de specialitate şi construcţia  ei abstractă într-o acută dificultate şi induce o stare dramatică în sufletul personajului respectiv.

Am rememorat toate acestea gândindu-mă la cazul de acum câţiva ani, când un clujean, considerat a fi suporter al binecunoscutei echipe de fotbal U, a fost condamnat penal pentru o faptă gravă şi într-adevăr condamnabilă. La vremea aceea, a faptei, urmărind-o, de la distanţă, desigur, am simţit că ceva nu este în regulă cu acest caz; acum îmi dau seama ce anume era discutabil: profilul psihologic al făptuitorului, care nu corespundea deloc cu datele pe care eu le aveam în legătură cu suporterii lui U. Ce mai? Nimic nu „se lovea”, din datele pe care le aflasem despre acest trist personaj, cu profilul psihologic al unui suporter al lui U.

Vin acum la timpul prezent. Între suporterii lui U înţeleg, după mai multe semnale, că există o grupare mai activă, chiar turbulentă, acuzată de mai mulţi şi chiar sancţionată, se pare, de autorităţi şi faţă de care a reacţionat, pe blogul lui, persoana care semnează cu numele de U-ist bătrân. Este limpede, pentru orice judecată dreaptă, că acţiunile lor prejudiciază, în primul rând, imaginii suporterilor lui U, ca entitate colectivă, cu o anumită poziţie în viaţa comunitară a oraşului şi nu numai. Văzute prin  optica profilului psihologic, manifestările lor nu se încadrează în profilul psihologic al suporterilor lui U, aşa cum a fost el constituit şi consolidat în atâtea decenii, nouă la număr!, de istorie. Sau, poate, să fie semnele modificării acestui profil, ale conturării unui alt desen, cu altă substanţă? Mai ştii, păcatul? Dar dacă ar fi rezultatul unui proces, mai mult sau mai puţin insidios, de manipulare?

Greu de răspuns, cu da sau cu ba, în lipsa unor probe concrete. Greu şi, mai ales, periculos. Aşa că, în ce ne priveşte, răspundem răspicat: ba. Nu este vorba de o manipulare din afară, din afară de cercul acelor suporteri, bineînţeles. Este vorba de manifestări ale unui tineret, un tineret mai zvăpăiat decât cel de pe vremea marelui Guga, sau de pe aceea a doctorului Luca, apoi a lui Petru Emil şi Mateianu şi aşa mai departe. Şi totuşi, oricât am înţelege noi zvăpăielile, şi nu numai noi, dar şi autorităţile şi opinia publică, modul lor de a se manifesta nu ştiu dacă anunţă un nou profil psihologic al suporterilor lui U, dar este sigur că îl afectează pe cel actual şi, mai ales, reputaţia lui, bunul renume de care se bucură. Şi, odată cu aceasta, alimentează zvonurile insidioase şi absolute periculoase, pentru că, în lipsa unor probe concrete, nedrepte, despre o posibilă manipulare tendenţioasă, la capătul căreia să se poate spune: iată, aceştia şi în aşa fel sunt suporterii lui U!

Concluzia logică şi soluţia, la fel de logică: pentru a nu putea fi acuzaţi că sunt nişte simpli manipulaţi şi pentru a se pune, mai departe, în mod real, în slujba ideii sublime de U, acest grup de suporteri tineri şi cam năbădăioşi,  ar fi timpul să înţeleagă ei înşişi să-şi tempereze manifestările şi să tindă a se încadra în profilul psihologic al suporterilor lui U, care este deasupra tuturor grupărilor şi generaţiilor. Şi că numai în acest fel se vor înscrie în lanţul continuităţii, cel de nouă decenii şi mai bine, care duce spre viitor.

Altfel, vor pune piatră de hotar şi vor începe ceva ca un nou curent, o dizidenţă sau un nou fel de a fi. Şi este problematic ca viitorul să îi omologheze ca pe nişte adevăraţi suporteri ai lui U.

Mircea Tomuş