2012-08-30 08:24:43

A trecut meciul şi cu braşoavele, pardon cu braşovenii lui Ionuţ. Ionuţ s-a întors la Cluj şi Napoca. Ionuţ parcă-şi căuta cuplul de geniu Boştină – Niculescu, dar n-a fost aşa, pentru că unul cea şi altul ho, spre disperarea Anei Maria Prodan şi al ei inexistent buget. Ana Maria Prodan n-are nicio vină. Nu pot să o cataloghez „pion”, risc să fiu lovit de Kasparov cu o tablă de şah pentru a înţelege perfect rolul „pionului” într-o bătălie. Revin la meci. A fost sublim.

Nu scriu nimic despre antrenor, risc ca un deontolog să scoată din el venin şi să-mi încarce contul via Cristian Dulca. Cristi ştie ce face şi face bine. O echipă formată în ultimele douăzeci de minute înainte de a începe campionatul are 8 puncte din 5 meciuri, pe cel de la Târgu Jiu nu-l pot numi meci, nu-i aşa domnule Niculescu? Cristi Dulca pare din ce în ce mai nebun şi se împotriveşte...dezastrului propus de „oamenii de bine”. Băieţii joacă pe bani puţini, alţii nu joacă pe bani mulţi (nu ştiu ce înseamnă mult) parcă împotriva lui Copos şi a lui „singur împotriva tuturor”, dar şi a antrenorului, uşurându-i decizia de a-l reintegra în lot pe Clau- gol. Zilele acestea citeam despre venitul lunar al unui fotbalist pe nume Gardoş şi m-am mirat cum şi cât de bine se trage chiulul pe la...săraci.

Ana Maria Prodan mă ameninţa cu Bistriţa, de parcă mi s-ar rupe elasticul la chiloţi de frică. Moft, d-na manager. Te-am rugat, de câte ori am avut ocazia, să nu încerci nimic...nenatural. Caută soluţii, nu sprijin (sfat gratuit, sâc)!

Cum decurg „intenţiile de bine” la această echipă, pare destul de clar îndepărtarea ei de la origine. Echipa de fotbal face parte dintr-un club, născut la mai puţin de un an de la Marea Unire, aşa că ce a născut divinitatea, tot divinitate desface, doar n-o fi Limoniu vreun înger cu pretenţii de apostol şi comportament de..enoriaş.

Trist bagaj de cuvinte a coborât peste mine. „...duc echipa...”. E adevărat, la prima citire pare o propoziţie simplă, complicarea devine în fiecare moment. „...nimeni nu mă ajută...”.  Păi cum, unul e cu scaunul şi fraierii dau banii? Adică, eu sînt stăpân şi n-am...nimic, nici măcar...bun simţ? E grav.

Mi-e dor de normalitate. Câtă uşurare coboară peste mine, la auzul poreclelor din fotbalul ăsta tăvălit: Corleone, Naşul, Lordul, Strâmbul, Ciobanul, Zgârcitul şi „cârnaţul” poate continua.

Topul miliardarilor clujeni este egal cu zero. Banii lor, creaţi prin muncă mult preacinstită, stau bine mersi la plapumă, doar vine...frigul şi odată cu el...inflaţia. Câţi „oameni de bani gata” (ciudată expresie) s-au gândit la această echipă şi la viitorul ei? Unii se târăsc prin mocirlă să păstreze limba, cultura şi tradiţiile ăstui neam, iar „nulităţile postdecembriste” sparg digurile şi lasă frâu liber ca apa să spele tot ce e bun şi românesc.

Scandaluri, ameninţări, interviuri, parodii, scenete, camere ascune sînt doar câteva din noul limbaj la care sînt supus. Ritmul ăsta mă sperie la gândul, la cât de nepregătit şi inutil sînt.

Scuip orice slogan de tipul „cine nu-i cu mine e împotriva mea”, deci şi prin urmare, aştept, neputincios din păcate, la noua creaţie...Made în Transilvania. Uşurinţa cu care unii se dezgolesc în beneficiul unei „supe” pare din ce în ce mai credibilă. Puterea şi lovelele lovesc, cum nici campionul olimpic la tir, Moldoveanu, n-a lovit „decarul” la Londra.

Am o curiozitate. Dacă „U” pleacă, de fapt dusă, la Bistriţa, cine joacă pe vechiul Moina. Caută alesul Uioreanu pe cineva?
Săriţi cei ce puteţi şi distrugeţi viruşii. Creaţi valori solide ce pot respira demnitate.

Unii au ajuns să pară eroi, când de fapt tăvălesc prin minciuni o construcţie ce seamănă atât de mult cu Adevărul, cu Istoria şi cu Românismul.

Într-o casă, unde un om sau mai mulţi nu sînt iubiţi, nu pot să cred că răzbunarea e mai presus de orice. Ori sînt naiv, ori nu...sînt.

Nu vreau să devin proroc, n-am nici studii în acest sens, dar viitorul echipei este parcă din ce în ce mai negru şi deloc...alb.
Salvatorul acestei echipe nu poate veni din cer. N-are cum. Din cer vine doar viaţa veşnică, aici pe pământ e cu totul altceva.
Milionarilor, ce n-aţi făcut nimic, vă pot ierta! Deratizaţi şi investiţi. Eu pot plăti cu inima şi voluntariatul. Atâta pot. Deocamdată. Nu pierdeţi o IDEE atât de frumoasă. Nu loviţi prin nepăsare.

De dincolo şi dincoace de tribună,
Pilu Bănoi

p.s. mister Uioreanu, pe vechiul Ion Moina, pot să joace toate echipele din lume, dar în calitate de oaspeţi şi...atât. Apropo, nu candidaţi în decembrie? M-aş bucura.