2012-07-21 08:01:15

Da. Chiar astfel. Un anunţ la ziarele din Ardeal prin care să aducem la cunoştinţa ardelenilor care iubesc sincer simbolul unor inimi româneşti, că clubul de fotbal Universitatea Cluj 1919, caută ardeleni, care indiferent de etnie, vor să joace la „U” pentru că le place fotbalul şi iubesc simbolul „U”.

Dacă se poate să fie dintre ei şi studenţi, care nu au tendinţe plagiatoare. Unde există astfel de tendinţe apare şi tentaţia pariului, astfel că este nevoie de studenţi serioşi.

În acest fel ne putem lepăda de sigla aia nepotrivită de pe tricoul „U”, ne putem elibera de prezenţa uneia care apare pe la TV şi ascultă manele din bolid şi ne putem recăpăta boemia de odinioară. Eu unul sunt sătul de soluţii la cârpeală ori de acelaşi mijloc cu scopuri umilitoare, vreau o soluţie ardelenească –românească şi demnă de simbolul unor inimi româneşti.

"U" este o idee, o stare de spirit, are o istorie glorioasă şi un principiu echitabil “semper fidelis”. "U" înseamnă educaţie, erudiţie, pedagogie, sport şi cultură. Este o ideologie care nu admite decât tăria şi rostirea suporterilor ÎMPREUNĂ întru simbolul inimilor româneşti.

Nu mă interesează decât să văd ataşament pentru „U” şi dragoste pentru „mişcarea sportivă”.

Cine nu înţelege aceste aspecte mai bine să plece din conducere şi să lase „U” curat.

Cred că dacă găsim jucători precum Sisi, Ţene şi chiar Adi Ionescu, pentru „U” nu vor mai fi imperative soluţiile care nu fac decât să arunce cu noroi în simbol. Nu cred că în tot Ardealul nu se găsesc în primul rând români, mai apoi alte etnii care să fie dispuşi să joace pentru „U” şi din drag pentru „mişcarea sportivă”. Dacă vom găsi astfel de sportivi nu cred că trebuie un patronat atât de puternic financiar, iar condiţii de antrenament decente sunt şi în România, nu doar pe la străini.

Nu am crezut, nu cred şi nu voi crede vreodată în soluţiile de rocadă, în soluţiile de compromis sau în soluţiile de cârpeală cu iz de afacere săvârşită cu materialul „comunismului cu faţă umană” sau „capitalismului de cumetrie” din trecutul metehnit cu scop spurcat de vierme nehodinit.

Prea s-a încuibat în mintea românului ideea că rocada între comunişti (mă refer şi la şerpăria celor vechi dar şi la şerpăria celor noi, spurcaţi din veninul celor vechi, care în „simbioză promiscuă” spurcă spiritul românismului) este imperativă, că nu există o altă soluţie bazată pe valorile românismului: dreapta rânduială şi dreapta socotinţă.

Nu ştiu dacă observă cineva dar este plină România de second-hand, manele şi nesimţire anti-naţională, aceasta după ce s-a distrus or marginalizat tot ce era românesc la nivel de producţie, tradiţii şi bună cuviinţă. Ţăranul român a fost pus în situaţia să îşi vândă (vremea arendaşului străin a trecut) pământul străinului iar muncitorul şi intelectualul au fost alungaţi din ţară în exil pentru ca nu a mai avut unde să lucreze în România. Cum a ajuns românul în 22 de ani să îşi dorească să plece din România, fiindcă ţăranul român nu are cu ce lucra pământul (mai nou avem tot mai multe condiţionări UE), intelectualul nu are cum să-şi valorifice studiile (nu mă refer nici la plagiatori dar nici la casta canaliilor şi lichelelor care reduc România la hula „ţară de căcat”) iar muncitorul a ajuns căpşunar în vreme ce fabricile de odinioară au sfârşit în delabrare. Din vina cui oare?

Dacă cineva crede că poate să facă din „U” un second-hand atunci se înşeală amarnic. S-a trecut la un proiect al suporterilor. Pe lângă acest proiect este nevoie şi de fotbalişti care să aibă starea de spirit „U” indiferent de cât de grele sunt vremurile. Nu se mai poate cu lux, dar decenţa este o virtute. Nu mai trebuie să fie călcat în picioare simbolul „U” de aceea este nevoie de o soluţie legală, democratică şi statutară pentru a redobândi „U” cel din vremea rostită în carte „Şepcile Roşii”. Să le dovedim celor care vor să provoace revolta sau sânguirea că îi putem combate cu armele pe care ei nu le respectă.

Eu NU „vreau o ţară ca afară”, eu NU vreau un „U” ca o afacere, eu vreau o Românie a dreptelor socotinţe şi rânduieli româneşti, eu vreau un „U” precum în rostirea „Şepcile Roşii”.

Aşa că dragi camarazi “U”işti, să strângem rândurile sub tricolor şi să dăm anunţ la ziare (nu glumesc deloc) fiindcă altfel ne trezim că “smintiţii şi mişeii” distrug un simbol al României, al Clujului, al Ardealului pământ românesc, care este cinstit, onorat şi iubit din 1919 şi a cărui menire este să dăinuie.

Doamne, ajută!
Ştefan –Mihai Martinescu