2010-12-07 19:08:40

Se zice că la final de an se trage linia.

Tot mai cronic se trage linia la final de an dar la fel de acut nu prea ai la ce să mai tragi linia de ani buni, mai ales când vine vorba de fotbal(ul), fotbalişti, fenomenul fotbalistic „românesc” (cu ghilimele fiindcă valorile cam de obicei pleacă iar mediu şi minoratul nu pot ocroti nici măcar tendinţa spre durabilul dezvoltării) SAU / ŞI mai ales dacă este să gândim până acolo pe la convergenţele lui ardeleneşti universitare or studenţeşti Clujene.

Cam între cronic lipsit de orice temeiuri ale apartenenţei la sensul simbolului şi cam acut ca neprezenţă de spirit la nivelul de abordare sportivă a fotbalului se situează sportul care o ajuns din rege cerşetor la curtea cezarului fost cândva arlechinul sportului rege ŞI cam ăsta este nu un simptom ci o boală care încet dar metodic ronţăie din ceea ce era cândva fotbalul pentru suporteri şi mai ales pentru jucători, plăcerea de face mişcare înainte de toate şi pasiunea faţă de fotbal ca sport.

Spuneam unui prieten drag că mi-i dor, aşa mi-i de dor de „U” ăla fără mercenari, acel „U” a lui Sisi, ultimul rămas din generaţia celor care iubesc necondiţionat nici de casierie, nici de fiţe, nici de fuguraţii sau bani, pe „U” şi joacă pe măsura iubirii, nu a buzunarului numai pentru „U”.

Şi gândeam oare ce ar fi ca într o bună zi conducerea clubului să dea un anunţ la ziarele din Ardeal prin care să cheme la o selecţie riguroasă pe cei care vor să facă sport profesionist pentru culorile Universităţii Cluj şi astfel că la „U” să reinventăm spiritul studenţesc, fiindcă nu cred că azi nu sunt între atâţia studenţi oameni care să vrea să îmbine studiile, cu mişcarea sportivă şi cu demintatea de a apăra reprezentativ culorile care au fost sunt şi vor rămânea „simbolul unor inimi româneşti”.

Nu de alta dar se pare că aşa le-o intrat în reflexul jocului banul şi eventual metehnitele manelele tavernabilelor încât cred că ar fi cazul să căutăm fotbalişti, pe măsura fidelităţii suporterilor, din afara fenomenului confiscat de bani, cezari şi „omeneşti prea omeneşti” vicii...

Este firesc să gândeşti la bani, mai ales pe criza asta, declanşată mai mult sau mai puţin cu tendinţă, ŞI, este firesc să gândeşti la viitorul tău, după ce nu mai poţi juca fotbal, mai ales atunci când nu te duce capu' ca fiind într-un centru universitar să te orientezi spre o facultate or masterat, nici măcar cea de profil sportiv, DAR de acolo şi până a avea o relaţie obsesivă cu casieria – ascunzându / scuzându te sub profilul de jucător profesionist care joacă la orice club şi numai pentru bani, fără să ţi pese de culori, onoare, valori şi suporteri care pe orice vreme vin să te vadă jucând nu pentru orice club de fotbal ci pentru Universitatea Cluj „simbolul unor inimi româneşti” – mi se pare exagerat şi lipsit dacă nu de caracter tocmai de demnitatea de jucător profesionist.

Pretenţia firească a unui suporter „U” stă nu neapărat în colecţia de trofee ci în a vedea că jucătorul profesionist face parte din „mişcarea sportivă” universitar Clujană, adică joacă fotbal cu plăcere şi dedicat culorilor pe care le reprezintă cu demnitate, onoare şi fidelitate.

Am 3 sugestii, spre final, aşa ca de tras linie,

- una pentru clujanul Păcurar crescut la „U”, ar fi să nu mai scuipe când se află în preajma unui suporter, asta ţine de caracter şi de cei 7 ani de acasă şi măcar să facă un efort spre a spune „bună ziua” atât aşa ca între oameni (ar putea lua exemplu de la ceilalţi din lot care pot să o facă şi nu sunt clujeni)

- a doua pentru domnul Ionuţ Badea, antrenor, ar fi să încerce un experiment de ducere a lotului la teatru, aşa pentru diversitate de preocupări şi confirmare a statutului de „studenţi” ŞI să vadă că Actorii au pasiune şi sunt dedicaţi Teatrului chiar dacă sunt infinit mai slab plătiţi decât unii mercenari din lot, poate îşi mai revin la simţămintele convergente cu Universitatea Cluj ca simbol al Ardealului PĂMÂNT ROMÂNESC.

- a treia este pentru domnul Florian Walter, finanţator, ar fi ca de Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului Iisus Hristos să le procure jucătorilor spre lectură OBLIGATORIE la gura sobei cartea „Şepcile Roşii” de la anticariate sperând că prin asta să dumirească încă o dată unde şi pentru cine joacă profesioniştii cu iz de mercenar şi poate li se mai stăvileşte niţel starea de pasiune pentru casierie...

Doamne, ajută

Ştefan Martinescu