2011-04-15 12:03:14

Derby-ul plin de suspans nu a fost viciat doar de arbitraj, ci şi de manevrele conducerii campioanei.

De ce le-a fost frică, nu au scăpat. Şi-au luat degeaba măsuri de siguranţă. Au împărţit mii de invitaţii, le-au rezervat o zi abonaţilor să-şi cumpere tichete, au închis casele de bilete mai repede. În zadar. Iuliu Mureşan a făcut carieră în noua orînduire, dar s-ar fi descurcat mai bine în “Epoca de Aur”. Cînd muzica a fost dată la maxim la staţia de amplificare, pentru a neutraliza galeria Universităţii, am asistat la cel mai umilitor moment din era Paszkany. Mai lipseau ovaţiile prelungite şi o cuvîntare a patronului. N-ar fi de mirare dacă pe site-ul oficial ar scrie că partida s-a încheiat cu victoria ***-ului.

Degeaba clamezi că eşti un club civilizat, cînd te pretezi la tertipuri comuniste. Un astfel de meci trebuia să fie un prilej de conciliere între oameni ce se întîlnesc a doua zi la mall sau la piaţă. Tovarăşul Mureşan a fost pălmuit public de spectatorii care au aplaudat în momentul cînd Niculescu era scos pe targă din teren. Nu mai conta că eşti ceferist sau student, era vorba de o viaţă. În tribune au stat alături fulare în culori diferite. N-au existat conflicte, nu s-au iscat incidente. Şi atunci, de ce să-i inciţi?

La *** este o afacere, nu o echipă de fotbal. Ultimele măsuri ale conducerii sugerează acest lucru. Au crezut că vor face avere din încasările din Liga Campionilor şi au anulat gratuităţile pentru copiii sub 10 ani. Au semnat un contract de sponsorizare cu Roşia Montana Gold Corporation în pofida reacţiei negative a susţinătorilor, care au invadat forumurile cu mesaje de protest. Dar momentul cel mai penibil s-a consumat la finalul aventurii din Liga Campionilor. Am crezut că portughezul Tony, un tip respectat şi de rivali pentru conduita de pe teren, va primi cinci minute să-şi ia adio de la clujeni. N-a fost nici măcar ultima schimbare, aşa a decis meschin conducerea, fundaşul plătind pentru un conflict cu Iuliu Mureşan. Un club care-şi preţuia valorile, nu doar bilanţul contabil, ar fi transformat meciul cu Roma într-un eveniment. Pleca Tony, fundaşul cu 7 inimi. Galeria i-a dăruit un banner, şefii şi antrenorul s-au purtat mizerabil la despărţire.

Bejania a întărit Universitatea, a cimentat relaţiile dintre sportivi şi suporteri. Cînd treci prin atîtea încercări departe de casă, e bine să ai un braţ pe care să te sprijini cînd ţi-e greu. Poate aşa se explică fantastica putere de luptă a Universităţii, care a revenit în inferioritate numerică şi la Bistriţa, şi la Cluj. Joi seară n-am văzut nişte mercenari, ci nişte sportivi care au priceput pentru ce joacă fotbal. Sînt valoroase trofeele, dar mai important e să te poţi uita fără să roşeşti în ochii celor care cred în tine. Nu este scuzabil că au lăsat abţibilduri jignitoare în vestiar, nu este fair-play. Să fie pentru ultima oară!

Doar pe ţintarul LPF apare că Universitatea s-a întors joi acasă. De fapt, n-a plecat niciodată.

Alin Fornade