2012-12-14 22:41:07

Motto 1: "Sportul nu formeaza caractere. El le … dezvaluie”- John Wooden, fost jucator si mare antrenor de baschet profesionist american. (Este a treia oara cand plasez acest motto in fruntea unui editorial, dar il consider extrem de potrivit pentru fotbal in general si pentru fotbalulul de la noi in special).
Motto 2: “Vazand o samanta de esec in fiecare succes ramem umili, dar vazand o samanta de succes in fiecare esec, ramanem increzatori”- autor necunoscut.

Ii “datorez” aceasta incercare de editorial lui Calin Misan. El m-a tot impins la scris dar am avut mari retineri. Asi fi preferat sa-i las pe altii mai aproape de fenomen, informatiile mele fiind deseori filtrate sau distorsionate de norii de deasupra Atlanticului…

Revenind la caracter, oare cati dintre cei carora le “datoram” situatia in care a ajuns clubul au asa ceva. Cineva spunea candva ca e bine sa fi preocupat mai mult de caracterul tau decat de reputatia ta, deoarece caracterul este de fapt ce esti tu in realitate iar reputatia este ce altii cred despre tine ca esti. Iar caractere in jurul “ideii” gasesti numai la cei care o recunosc si incearca sa o respecte. Nu la cei care si-au batut joc de ea si au maturat cu ea pe jos. Caracter au cei ce se sacrifica pentru idee, nu cei ce doar o evoca. Caracter au cei care au ramas in teren acolo la Bistrita pana la fluierul final, cu burta goala dar cu ochii si urechile spre galerie. Nu degeaba se spune ca adevaratii jucatori de fotbal, dar si in alte sporturi, sunt ca si prostituatele. Isi distrug propriul corp pentru placerea altora. Din acestia gasim la “U” putini. Poate Sisi. Adica nu, sigur Sisi.  Adrian Cin, Profesore Predescu si acel U-ist “batran” si intelept Calin Barsan stiu, ca atunci, cu ani in urma, aveam 11 “prostituate” in teren, la fiecare meci. Ba mai era si Alexadru Vasile, absolventul de stomatologie, care face ordine pe teren cand arbitrii inchideau ochii… Si pe langa caracter, U-istii din teren si din Tribuna a II-a si peluza mai aveau ceva. Demnitate si Decenta. Un om de stat suedez, Dag Hammarskjold, prin anii ’50 spunea: “Cred cu tarie ca trebuie sa murim cu decenta, in acest fel macar decenta va supravietui…”.  Si trebuie sa recunosc si sa ma bucur ca in familia “U” decenta a supravietuit. Cititi tot ce s-a scris pe GB in ultimele luni si veti vedea ca decenta e la ea acasa.

Suntem in prag de mari sarbatori crestine dar si la sfarsitul unui an plin de mizerii si frustrari inimaginabile. Si ele continua. Si vor continua pana cand vom intelege ca acei mari U-isti, cu buzunarele pline si care ar putea salva Universitatea, NU EXISTA. Si nici n-au existat. Daca ar fi existat si nu au facut-o, nu sunt U-isti. Inca o dovada ca “U” suntem noi. Middle class, cum se spune aici. Credeti ca zecile de mii de cotizanti de la cluburile din vest, respectand proportiile, sunt mai bogati decat suntem noi. Nu sunt, dar sunt mai multi, mai consecventi si mai responsabili. Si, sa nu uit, mai uniti. De ce nu am fi si noi? De ce n-am renunta la tot ce ne dezbina? Minti luminate si oameni de actiune avem. Hai sa ne adunam in jurul lor si sa punem umarul. Putin cate putin, pana vom sta pe picioarele noastre. Iar daca se va gasi un “magnat” sa vrea sa ne ajute, sa-i atarnam fanionul alb-negru de oglinda retrovizoare si sa-i infigem o insigna cu “U” drept in inima. Altfel, mai bine sa-si caute alta echipa.

Inchei dorindu-va sarbatori cu pace si liniste. Calin Misan, iti multumesc ca mi-ai pus din nou pixul in mana dreapta.

La Multi Ani! Tempo “U”!

Cu “U” in suflet mereu,

Bogdan Cojocneanu, California