2012-05-08 13:51:46

Pentru ca Dunkleru' să nu se chinuie la traducere: "WTF is Andone?" Şi ca să înţeleagă şi Milla, prietenul lui Andone, din naţionala Camerunului, pun intrebarea şi în franceză, cu aproximaţie (limba asta nu mi-a plăcut deloc) şi cu decenţa de rigoare: "Qui, mon poulet, este 'Ndone?"  Se apucă Andone să comenteze despre suporterii Universităţii, prin conferinţe de presă şi se întreabă cine suntem noi... Ok. Îi răspundem. Poate suntem doar nişte tipi cu ţinere de minte şi ne amintim una, alta. De exemplu.

'Ndone-frânturi de CV

Pampersul lui Horthy a fost, pe vremuri, fotbalist. Mare fotbalist. A revoluţionat sportul rege. A fost primul care şi-a arătat, în faţa a 60.000 de oameni, cozonacii păroşi. S-a întâmplat într-o finală de cupă cu Steaua, înainte de '90. Nu erau cozonaci cu nuci. Erau cozonaci cu portjartier. Aşa a înţeles Andone să pună în practică, atunci, indicaţiile lui Mircea Lucescu. Antrenorul i-a spus: "Joci pe linia de fund" şi ăsta, geniul, a arătat indicaţia. Mai era şi meci televizat. Românii au fost şi au rămas surprinşi. Şi, după mai multe reluări, în loc să se lămurescă, au fost de-a dreptul confuzi.

Curu' a arătat omu', sau omu' a arătat curu'? Dilema este deja una internaţională. Pentru că, între timp, cozonacii lui Andone au fost exportaţi şi refuzaţi la import în Bulgaria. Vecinii din Balcani s-au convins repede că produsul e expirat la eticheta de sub pălărie. Băieţii din sudul Dunării, de la ŢSKA, l-au fugărit cu picioare în patiserie, peste fluviu înapoi, urgent. A mai colindat şi  prin ţările arabe dar acolo, după unele informaţii, l-au prins cu coniac în reţetă şi l-au expulzat. Cu toate că s-a alăturat unei familii de struţi şi şi-a băgat bucile în nisip, a fost recunoscut, jumulit şi nevoit să plece. Pletele dorsale ale lui Andone numai necazuri ne-au adus şi ţara noastră a avut mult de pătimit. În primul rând, ca imagine. Au văzut africanii, în 1990, ce se poartă în Europa, care sunt noile tendinţe în moda internaţională, şi-au dat jos chiloţii şi ne-au furat  toate turistele suedeze. Până atunci, nordicele păreau foarte mulţumite cu dimensiunile mioritico-ciomăgeşti ale vacanţelor estivale. Aşa a murit litoralul românesc. Asta nu ar fi fost o mare problemă, dar şi Roger Milla a văzut profilul lui Andone.

Milla era vedeta echipei de fotbal a Camerunului. Cu africanii ne-am întâlnit la CM din Italia, în 1990. Roger avea atunci vreo 20 de ani. Până la pensie, avea 20 de ani... Că Roger era mai bătrân decât jungla africană. Deja se lăsase de fotbal şi se apucase de croşetat. Meciul România-Camerun era OK, căldură mare, plictis. Ne convenea egalul, bătusem URSS în primul meci. Dar atacantul Milla l-a luat de umeri pe fundaşul român, adversarul direct care trebuia să îl marcheze atent. Era a doua repriză, deja.
- 'Ndone, tu, mare căpetenie Curu, pardon Zulu, dacă îmi dai reţeta ta de cozonaci îţi fac statuie din oase de somalez, la mine-n centrul satului. Am vorbit cu primarul Mr. Gybon.
- Hă, hă, Mr. Gybon, am auzit de Mr Gybon. Îl pup, şi pe el, şi pe soţia şi pe toţi copilaşii lui, a spus Andone, lăudându-se. De care cozonac vrei? Fundaşul şi-a dat jos şortul şi a făcut o expunere de produse.
Ăsta din stânga ce numeşte "Popo", iar cel din dreapta "Nar". Amândoi, împreună, se numesc "M-a făcut mama curcan", a explicat NDone, arătându-i  marca înregistrată.
- Que belle... Curcan? Poponar? Oui, Oui...

Numa' că, până şi-a tras 'Ndone budigăii înapoi, Milla ne-a şi două goluri, iar noi am pierdut partida. La sfârşitul meciului, românul patiser încă îl mai căuta pe Mila să îi dea reţetele, dar africanul l-a flituit... Atunci a servit Andone din reţeta tradiţională cameruneză "Dos de Gybon", pentru că numai din spate l-a mai văzut pe Milla.

Iar fostul dinamovist, după ce a plecat de la "U", prin 1996, fără să anunţe conducerea clubului, ar trebui să se abţină să ne jignească. Am fost atunci de râsul lumii, şi-a bătut joc de toţi clujenii. S-au prezentat jucătorii la antrenament şi au servit urme de cozonac, fiindcă produsul era la Petrolul. A dat telefon la o televiziune şi a spus că s-a dus mai aproape de casă. Aşa am aflat că nu mai avem antrenor. Mojicu', tot mojic...

De aceea, o strigare cu dedicaţie e tare potrivită: "'Ndone, 'Ndone, noi te vrem în neglije, dezbrăcând fustiţele". Nici "Jos textila" nu sună rău, dar riscăm să se dezbrace Scrofu'... 

Adrian Cinpoeru