Cum dupa veacuri de’ntuneric s-a apris o lumina si cum incepe sa se stinga.

Cum la 1919 o mana de oameni au dat lumii o Comoara, o Comoara de iubire si credinta in dreptate, egalitate, sacrificiu, speranta.

Cum in cinstea comorii au ridicat un Templu, unul simplu din lemn si cuie, dar un templu care a adunat in jurul lui generatii de oameni  care pana atunci nu se bucurau de dreptate si egalitate, n-aveau speranta si viata le era numai sacrificiu. Oamenii astia au luat cu ei Templul  si Comoara si le-au purtat cu ei in toate colturile lumii si cand templul a devenit ne’ncapator au ridicat altul, mai mare, din piatra si sudoare. Si pentru ca Pamantul nu mai era suficient pentru Comoara si Templu, le-au inaltat spre cer ca zeii sa se mire ce poate face omul cand are curaj si vointa. Cu toate astea, timpul trece si zidurile de piatra se naruie, Templul devine o ruina si Comoara’si cauta casa la oricine o primeste.

Stiind ca-i prea pretioasa Comoara, oamenii i-au ridicat un nou Templu, unul din fiare si betoane, unul ce va rezista peste ani cum nu au rezistat celelalte, dar oameniii astia nu sunt ca ceilalti dinaintea lor, nu stiu ce’nseamna sacrificiul, nu mai au credinta in dreptate, in egalitate si dragoste pentru fratele tau. Oamenii astia sunt stricati, sunt putrezi pe dinauntru. Nu le pasa de Comoara, nici de Templu, le pasa numai de puterea pe care vor s-o aiba crezandu-se stapani pe cele doua lucruri sacre. Ei nu stiu ca nu poti stapani o IDEE, ideea creste in tine si o face numai atat timp cat ne pastram sufletele curate si mintile deschise. Vedem ca putreziciunea lor s-a rasfrans si asupra noastra, ne-a dezbinat si a golit templul, dar ramane speranta  ca ne vom trezi si ne vom debarasa de toata murdaria si spurcaciunea ce ne-au sadit-o in inimi acesti oameni.

Sa nu-i mai uram ca incearca sa ne fure Comoara, trebuie sa ne fie mila de ei pentru ca au sufletele atat de mici incat nu sunt capabili sa aiba credinta in ceva si de aceea incearca sa fure credinta altora. Sa le aratam ca dragostea noastra va dainui si dupa moarte, sa vada si ei cum se iubeste cu adevarat si poate candva si inimile lor se vor deschide si vor fi patrunsi macar de o parte din lumina care arede in inimile noastre.

Vineri am vazut cum la Severin s-a aprins lumina si in inimile unor oameni care nu au avut pana acum nimic de-a face cu Templul si Comoara, am vazut ca inca dragostea exista in niste oameni cum sunt  Sisi, Cristi si Solo si cum se molipseste si la altii. Sper sa dainuie si le ei pe vecie.

Putem fi vesnic nemultumiti si sa-i acuzam ca au jucat pentru ca li s-a promis ca isi vor primi banii, dar speram ca nu-i asa, speram  ca IDEEA e cea care i-a calauzit si le-a dat putere de daruire si sacrificiu. E tot ceea ce le cerem de ani buni incoace. Ei bine, aseara am primit. Acum e randul nostru sa le multumim. Haideti cu totii ca la urmatorul meci sa le aratam cum se rasplateste la noi munca si chiar daca nu-si vor primi banii sa le dam noi ceva mult mai de pret: DRAGOSTEA PENTRU “U”.  Sa vada fiecare om, femeie si copil ca nu e numai o poveste, e realitatea pe care o traim.

Va  doresc o saptamana minunata pana la meciul cu Brasovul si un sincer HAIDE “U”.

Iulian Vlad