Amintiri despre Universitatea
 
Pentru  mine  Universitatea  este marea  mea  iubire  transmisă  de  tatăl meu. Bunicul meu din partea tatălui meu era un susţinător al alb-negrilor. Bunicul a  transmis  dragostea  faţă  de Universitatea  copiilor  săi  Ovidiu  şi Horaţiu, iar tatăl meu mi-a transmis mie iubirea pentru culorile alb-negru. Eu am început să merg la stadion din anul 2005 atunci  când  U  CLUJ  se  afla  în  divizia  B. Din  primul  moment  când  am  intrat  pe stadion  am  simţit  o  mare  bucurie  şi  fericire.  Cel  mai  mult  m-a  impresionat ataşamentul suporterilor Universităţii faţă de echipă. În momentele fericite şi triste, suporterii lui U au fost fideli simbolului şi nu au lăsat echipa la greu indiferent de situaţia clubului. Sufletul meu mi-a rămas pe malul Someşului lângă potcoava mea dragă.

Amicalul studenţesc

Cea  mai  frumoasă  deplasare  a  fost  la Timişoara,  pe  stadionul  Ştiinta  la  amicalul ASU  POLI  –  U  CLUJ  încheiat  cu  victoria studenţilor  clujeni  cu  scorul  1-0.  Înainte  cu  o  săptămână  de  jucarea amicalului dintre ASU POLI – U CLUJ, m-am dus la şeful meu si i-am spus să îmi dea liber sâmbătă pentru că plec la Timişoara la amicalul  ASU  POLI  –  U  CLUJ.  Mi-am rezervat  loc  pentru  autocar,  iar  plecarea  din Cluj  s-a  făcut  de  la  Sala  Sporturilor  "Horea Demian", ora 06:00 dimineaţa. În autocar era veselie şi bucurie: am cântat cu băieţii.  Ajunşi la Timişoara, jandarmeria ne-a plimbat până  am  ajuns  la  stadionul  Ştiinta  la  ora  14:00.  Mi-am  cumpărat  bilet  şi organizatorii  au  scos  pentru  amicalul  ASU  POLI  –  U  CLUJ fulare şi fanioane. Meciul a fost unul caritabil. Ambele galerii au făcut spectacol în tribune iar jucătorii pe teren. Amicalul s-a încheiat cu victoria studenţilor.  Luptă U!!!

PS: Pentru NOI, DOAR U CLUJ contează !

NUMAI „U”!!!   

Vlad Domuța