Dl Marian Pană spunea că patru din cele cinci goluri primite de U în prima ligă, până acum, au fost din �greseli personale�. Din ce am putut vedea, însă, nu a fost vorba de adevărate greseli personale, de felul celei comise de portarul echipei Angliei la ultima Cupă Mondială, ci de acel fel de faze care tin de mecanismul complex al unei echipe, în care sunt sau ar trebui să fie angrenati cel putin trei jucători: unul implicat direct, al doilea la dublaj si al treilea pe pozitia viitoare. În fond, toate acestea tin de ansamblul integral, de promptitudinea cu care este capabil să răspundă seriei neîntrerupte de provocări, una mai puternică decât cealaltă, din care este compus un joc de fotbal, iar aceasta, promptitudinea, tine, în ultimă instantă, de starea psihică a echipei, care însumează stările psihice ale fiecărui jucător în parte.
Să luăm fiecare joc, pe rând. În cel dintâi, U-Steaua, este evident că echipa bucuresteană era cea mai bine cotată fără ca, prin aceasta, să-i fie si asigurată victoria; nu atât prin valoarea lotului, cât prin nivelul de pregătire si dorinta de afirmare a noii echipe tehnice, care era obligată să recâstige suporterii printr-un rezultat bun. De fapt, totdeauna a fost asa, în această confruntare, dar n-au fost putine cazurile când U a învins s-au cel putin n-a pierdut, atât la Cluj cât si la Bucuresti. În capitală, cu studentul Horatiu Moldovan si proaspătul medic Traian Georgescu, după standardele actuale, fotbalisti amatori, pe când ceilalti, după aceleasi standarde, erau profesionisti, U a fost egală, într-o primăvară devreme, pe zloată, cu echipa fratilor Zavoda, a lui Apolzan si, pare-mi-se, chiar a lui Voinescu. La Cluj, câtiva ani mai înainte, pe fondul unei pregătiri în pripă, cu o echipă partial refăcută, echipa numită temporar altfel, dar cu acelasi suflet mare, capabil de autodepăsire, a obtinut o victorie clară: 3-1, toate cele trei goluri în poarta lui Voinescu fiind marcate de proaspătul student Traian Georgescu. De ce să nu se fi întâmplat acelasi lucru si la Alba Iulia? Si, totusi, nu s-a întâmplat: U a început destul de bine, a luat conducerea, dar a cedat si a fost egalată. Cauza? Greselile personale, spune antrenorul, dar cei care au gresit făceau parte din echipă, iar echipa nu avea tonus fizic, pentru că nu avusese nici tonus psihic, decât pentru o singură scânteie. Cât despre meciul cu Brasovul, desi antrenorul amenintase că va juca ofensiv, echipa lui n-a avut resurse decât pentru un început de repriză ceva mai animată. Iarăsi a lipsit tonusul fizic, pentru că nu a fost deloc tonus psihic.
Mi s-ar putea obiecta si pe bună dreptate: de unde tonus fizic, dacă vacanta a fost scurtă si pregătirea si mai scurtă? Răspunsul, simplu ca bună ziua: păi, dacă este asa, nu-ti pui ca mijloc strategic să joci ofensiv, pentru că n-ai resurse pentru tonusul fizic; având ca obiectiv un rezultat bun, alegi să joci în apărare combinată cu contraatacul, te organizezi beton si exersezi câteva scheme simple de contraatac. Cum stie toată lumea si a fost de atâtea ori probat, la o strategie de acest fel, un surplus de tonus psihic poate suplini lacunele din resursele fizice. Ceea ce înseamnă că, în momentul de fată, la U, tonusul psihic este problema principală; tonusul psihic si alegerea strategiei.
În cel din urmă interviu pe care i l-am citit, dl Marian Pană pomeneste, în câteva rânduri, aspecte si elemente care tin de acest tonus psihic, dovedind că îl constientizează si tine cont de el. Asta presupune că l-a avut în vedere si în pregătirea celor două jocuri, numai că, după felul în care a jucat echipa, despre care se spune că n-a jucat mai nimic, înseamnă că dlui Pană nu i-a reusit tema asta cu pregătirea psihică. Încerc să formulez o ipoteză privind acest esec:
Recitind declaratiile actualului manager de la U, observ că, pe această temă, a pregătirii psihice, foloseste un limbaj corect, dar general, probabil acelasi pe care l-a folosit la Dacia Mioveni si pe la celelalte echipe pe la care a lucrat; este un limbaj adresat unor jucători profesionisti, care îsi castigă, un castig frumos, de altfel, în comparatie cu cel al altor profesiuni, îsi câstigă existenta, a lor si a familiilor lor, jucând fotbal. Si mi-as permite să observ că, în functie de prevederile din contractul fiecăruia, îsi castigă această existentă, probabil, frumos, dacă se clasează bine, frumusel, dacă se clasează multumitor, si satisfăcător, dacă se clasează sub linie; nu-mi pot imagina ca vreunul din actualii fotbalisti de la U să rămână muritori de foame, dacă echipa va lua, din nou, drumul ligii secunde, cum nu este exclus.
Până aici, toate bune, pentru că s-au mai văzut echipe retrogradând, iar U este, din păcate, una cam abonată la acest pas, si n-a fost cine stie ce tragedie. Numai că, vorbind la modul general despre pregătirea psihică a echipei de care răspunde în momentul de fată, dl Marian Pană a dovedit că nu este la curent cu ceea ce reprezintă particularitatea acestei echipe. Ca si destui dintre cei care s-au perindat, în ultimii ani, pe la această echipă, unică în fotbalul românesc si poate chiar si în cel mondial, ca si unii din cei care îl înconjoară, astăzi, pe dl Florian Walter, domnia sa ori nu cunoaste problema, ori îsi imaginează că vorbele care se spun despre unicitatea acestei echipe sunt simple expresii frumoase, dar tot goale, adică umflate, după retorica atât de gustată de mai toti aceia care se învârt, la noi, în jurul fenomenului numit fotbal. Or, dacă este asa, atunci lucrurile sunt grave, nu numai pentru echipă dar si pentru ceilalti, inclusiv pentru dl Florian Walter.
Constiinta unicitătii, care este secretul acestei echipe, se află, astăzi, în sufletele suporterilor, câteva mii, în prezent, altă dată, uneori, si de zece ori pe atâtia; acolo, în acele suflete, ideea U trăieste, palpită, ca un foc ascuns căruia rânduri după rânduri si generatii după generatii de sustinători si admiratori au încercat să-i dea expresie în cuvinte fără să-i epuizeze vreodată semnificatia permanent reverberantă. Nu-mi propun eu, acum, să explic cuiva ce înseamnă U; există o întreagă documentatie, scrisă sau nescrisă, care poate face acest lucru, dacă cineva este interesat. Iar cine este angajat, acum, pe bani, cum se spune, la U, trebuie să fie interesat, pentru că de aceasta depind sansele câstigului său. Această echipă de amatori a fost capabilă să reziste în prima divizie a campionatului tării, a reusit să învingă, de atâtea ori, cele mai puternice echipe profesioniste ale acestui campionat numai prin actiunea tonusui psihic asupra celui fizic. Aici, în contactul dintre cele două principii, aici s-a produs acel click! din care a rezultat autodepăsirea resurselor fizice si, consecutiv, victoria. Este adevărat, în cazul de fată, al celor două jocuri, cu Steaua si Brasovul, judecând la rece, U se putea impune numai prin autodepăsire, care este un fel de miracol, mai ales în primul din ele; după cum numai prin actiunea unor adevărate miracole a învins echipa studentească a Clujului pe cele mai puternice echipe din tară. Ceea ce trebuia să facă managerul echipei, dacă voia să iasă cu fruntea sus din aceste confruntări, era ca, mai întâi, să constientizeze domnia sa însusi necesitatea acestui miracol si apoi să-si propună căile si mijloacele prin care să-l realizeze. Învingând Steaua, în ultimul meci de la Cluj, Multescu si-a propus un miracol si l-a reusit, cupă cum l-a reusit si Alpar Meszaros, învingând Rapidul la Bucuresti, în primăvara viitoare. Că au pierdut, fiecare din ei, după aceea, dovedeste încăodată că miracolele nu tin decât trei zile iar după aceea valoarea si pregătirea îsi spun cuvântul. Dar acum, la începutul unui drum lung si dificil, poate mai dificil decât toate, era nevoie, ca de aer, de un miracol, atât pentru echipă cât si pentru sustinători.
U n-a reusit miracolul, nici la Alba Iulia, nici la Brasov. În schimb, Steaua a realizat cel putin o jumătate de miracol, întorcând, cu perseverentă, tenacitate si inspiratie un rezultat si recâstigându-si suporterii. În schimb, Brasovul, cu o echipă aproape total înnoită, a realizat un adevărat miracol în fata unui lot care putea părea mai bine cotat. Cum a realizat acest lucru? Printr-o mobilizare exemplară, tonusul psihic actionând asupra celui fizic. Dar ce motivatie aveau ei? Ideea că reprezintă un oras si aceea că ar putea convinge pe cineva să investească în echipa lor. Pe lângă această motivatie, destul de comună, de altfel, ei l-au avut pe Ilyes, antrenor secund si căpitan de echipă, care a luptat până la sacrificiu, a dirijat echipa în teren, i-a mobilizat fortele si s-a inflitrat insidios în careul advers să profite de asazisele greseli personale. Dar ce motivatie au avut jucătorii actuali ai lui U? Aceea de a îndeplini clauzele contractului, adică de a juca. Si au jucat, dar nu au luptat până la epuizare, nici nu s-au sacrificat, nici iscusintă sau viclenie tactică n-au demonstrat. Mai mult chiar: n-au avut un lider în teren, cineva care să tragă de coechipieri, să-i cheme, să-i roage, să strige la ei. Este o întâmplare că, în formula de start a echipei, nu era nici un vechi U-ist? Că Szilagy, unul din posibilii lideri de echipă, care a dovedit de atâtea ori că poate să-si tragă colegii după el, nu era nici măcar pe banca de rezerve? Se poate broda destul pe aceste întrebări. După cum se poate broda si pe faptul că improvizatiile din această formulă si eventualele lor motivatii rimează foarte bine cu formulările generale ale dlui Pană despre pregătirea psihică a echipei, care s-au dovedit la fel de ineficiente. Ce să mai vorbim despre problema responsabilitătii? Dl Marian Pană a pomenit-o nu o dată, asumându-si-o pe deplin si singur si apoi repetând formula, de câte ori era nevoie. Astfel a ajuns să-si asume, declarativ, improvizatiile din alcăturirea echipei. Numai că improvizatiile au dus la esec. Atunci dl Pană a mai spus o dată că-si asumă responsabilitatea acestor decizii. si, cu aceasta, tăcând, înseamnă că a considerat problema încheiată. Bine, dar cineva ar putea să-l întrebe: ce înseamnă, de fapt, pentru dvs, responsabilitate? Că pronuntati niste vorbe si cu asta, vorba ceea, basta? Atâta tot, nimic altceva, nimic care să umple cuvântul acesta: responsabilitate, de un anumit continut, care să nu-l lase o vorbă goală, o simplă însiruire de sunete?
În fond, miza acestui sezon început cu stângul este cât se poate de mare: dacă echipa rămâne în prima ligă si revine pe stadionul de lângă parc, în primăvară sau la toamna viitoare, pe lângă cele patru mii de sustinători care s-au deplasat la Alba Iulia într-un impresionant cortegiu, cum numai sustinătorii lui U stiu să o facă, ar putea câstiga acel fond încă în rezervă de posibili sustinători din zonă, între care studentii clujeni reprezintă un factor deloc neglijabil, care să populeze tribunele noului stadion până aproape de capacitatea lui maximă. Dacă obiectivul este ratat si echipa se întoarce în esalonul secund, suporterii ei credinciosi o vor urma, după cum le stă în caracter si în sloganul lor definitoriu, dar acel fond de rezervă despre care vorbeam va fi pierdut si recâstigarea lui amânată, pentru câteva sezoane sau chiar pentru totdeauna.
Nu sunt atât de naiv să-mi imaginez că dlui Florian Walter nu-i este limpede acest simplu exercitiu de anticipatie. Constat chiar că domnia sa a si luat una din cele mai inspirate decizii privind viitorul lui U, angajându-l pe reputatul specialist în cresterea talentelor fotbalistice Mihai Georgescu. Care, la rândul domniei sale, a dovedit prompt că întelege valoarea ideii U si stie să înceapă cu începutul, adică asigurarea spiritului studentesc pentru viitorul echipei. Cum dl Mihai Georgescu a fost recomandat patronului de către suporteri, înseamnă că grupul acestora rămâne, deocamdată, cel mai inspirat, adică cel mai productiv dintre consilierii lui. Si tot acest grup, se pare, i-ar fi recomandat pe Ioan Ovidiu Sabău si Petre Grigoras ca solutii de redresare. Altă propunere inspirată, ambii fiind fosti jucători ai echipei si cunoscându-i, fireste, secretul, încât nu mai este nevoie să si-l însusească din urmă, ca pe o cunostintă străină. Ceea ce mi se pare că este obligat să facă, de urgentă, dl Marian Pană, cel mai important dintre alte câteva lucruri importante, dacă vrea să asigure sanse echipei nou formate de domnia sa si dacă vrea să-si respecte contractul cu dl Walter până la capăt.
[i]Mircea Tomus[/i]