Acum, că au trecut meciurile cu Vasluiul, cu Urziceniul ?i cu Dinamo, iar cele cu Steaua ?i cu Bra?ovul poate le-am uitat, putem avea sub ochii no?tri nu un proces, ci un fenomen sau poate o opera?iune pe care greu am fi putut s-o mai întâlnim în întreaga istorie a fotbalului mondial. Spuneam, după primele două etape, că lui U i-a lipsit tonusul fizic, pentru că nu avea tonus psihic; între timp, se pare ca staful tehnic ?i sigur ?i cel administrativ au lucrat cu folos pentru a compensa această lipsă, iar în victoria cu Dinamo s-a văzut rezultatul. Bănuiesc că plusul de tonus psihic, care a adus, după sine, ?i a?teptata cre?tere a celui fizic, s-a datorat, în bună parte, acelei acute sensibilizări a sim?ului demnită?ii ?i onoarei personale a jucătorilor proveni?i din curtea clubului din ?tefan cel Mare; într-o altă destul de bună, sper parte, se poate crede că acest adaos vine de la o posibilă înmugurire a acelui atât de necesar spirit U-ist în substratul psihic ?i afectiv al întregii echipe. Cum cel dintâi factor a fost unul strict conjunctural, legat de condi?iile acelei unice confruntări a câtorva jucători cu echipa clubului care i-a crescut, pentru probele dure ale etapelor ce vor fi să vină, în mod logic, speran?a men?inerii pe aceea?i linie a unor bune rezultate, dacă nu chiar aceea a depă?irii lor, nu poate veni decât de la dezvoltarea acelor prime posibile înmuguriri, adică de la consolidarea ata?amentului fa?ă de culorile alb negru ?i de U-nicul lor simbol.
Ceea ce înseamnă că, în sptămânile ce urmează, vom avea, sub ochi, reu?ita sau nereu?ita unei adevărate opera?iuni de transplant. Astfel că ne putem închipui ceva de genul unei interven?ii chirurgicale, prin care organul intern al actualilor echipieri ai lui U, ceva de felul, metaforic vorbind, inima lor, urmează să fie supus unei corec?ii ?i unui transplant. Cum, de fapt, inima nu este decât, schematic vorbind, o pompă, care aspiră ?i expulzează sânge încărcat de substan?e nutritive ?i, în sens contrar, reziduuri, ar urma să i se grefeze un fel de adaos, pentru încărcarea ei cu acele valori pozitive pe care întreaga încărcătură simbolică a acestor culori ?i a acestui U-nic insemn le depozitează, respectiv, pentru convertirea acestor valori în energie de luptă ?i rezisten?ă sportivă; ?i tot prin această corec?ie s-ar mai putea reduce câte ceva din motiva?ia strict materială, din acea func?ie aspiratorie de sume cât mai mari care se pare că ocupă întregul mecanism al unei astfel de inimi a fotbalistului caracteristic vremurilor pe care le trăim.
Pare a fi o opera?ie complicată ?i grea, al cărei chirurg ?ef are, a?a cum se cere în astfel de cazuri, fa?a cu totul ascunsă sub masca de rigoare. E inconjurat de asisten?i ?i personal auxiliar, fiecare cu masca lui ?i cu identitatea ascunsă. Să fie, unul, antrenorul? Să fie finan?atorul? Să fie, ceilal?i, suporterii, staful tehnic? Să fie, de fapt, rolurile schimbate între ele? Greu de spus. Dl Walter face o mi?care inspirată: îl aduce pe Alex Păcurar, o primă grefă promi?ătoare, cu poten?ial important, al cărei subiect renun?ă la un spor de câ?tig strict material, pentru unul bogat afectiv: să joace acasă ?i să locuiască acasă. Dl Caludiu Niculescu î?i calcă cu bună ?tiin?ă ?i voin?ă, de două ori, trecutul încărcat de amintiri în picioare, păstrându-?i onoarea intactă; mai mult: adăugându-i un plus de strălucire. Apoi î?i mai leagă cu un nod propriul destin de destinul lui U. Opera?iunea pare a fi pe calea cea bună. Dl Lemnaru cose?te în careul dinamovist, culcând funda?ii ?i portarul, ca pe ni?te spice. Dl Cvirik execută un tackling curat ca apa din Izvorul Minunilor. Dl Unguru?an a renun?at să mai centreze, pur ?i simplu, în careu, după re?etele fotbalistice: dsa pune mingea la capul partenerilor de parcă ar pune-o cu mâna, dsa jucând, de fapt, volei cu piciorul. Dl Tobă uită că abia a debutat în Liga I, ?i e dezinvolt, ca în curtea ?colii, în timp ce dl Gabi Bo?tină î?i uită vechimea în liga I ?i î?i împlete?te picioarele cu ale lui Torje, încăpă?inându-se să nu piardă mingea. ?i ceilal?i la fel. Dar apropo de acest scenariu, cu scene dramatice ca într-o piesă de Shakespeare, un fel de Richard al IIIlea pe gazon: oare n-ar putea dl Walter, în postura sigură de chirurg ?ef, să achizi?ioneze de la Antena 1 filmul acestui meci istoric? Să facă un DVD pus la dispozi?ia amatorilor, contra cost, bineîn?eles! Ar fi cel mai util balon de oxigen pentru opera?iunea despre care spuneam că a început!
?i apropo de profesioni?ti, adică apropo la apropo. ?ti?i povestea cu amatorul profesionist sau profesionistul amator? Dacă n-o ?ti?i, v-o spun eu; daca o ?ti?i, mai ascultati-o o dată, că se potrive?te!
Se zice că o doamnă, poate din Cluj, căreia un vecin sau chiar poate cineva necunoscut, i-a dus o greutate, un bagaj, ceva, de la stradă în casă, l-a întrebat, amabilă, pe amabilul binvoitor:
- Domnule dragă, e?ti amator de o ?uică?
- Amator, doamnă? Eu sunt un profesionist!
A?a ?i cu amatorii de fotbal, dar nu cu to?i, numai cu cei care sunt înrobi?i patimii pentru U: ei amatori? Nici vorbă: profesioni?ti! Profesioni?ti ai unei pasiuni, îndrăznesc să spun ?i nu cred că gre?esc: sublime!
Deci opera?iunea a început. O urmărim cu sufletul la gură. Dar ce spun eu? Noi to?i, cei cu U în suflet, avem halate albe ?i mă?ti de chirurgi pe fa?ă. Doamne ajută!
[i]Mircea Tomu?[/i]