În faţa stadionului City Ground din Nottingham dăinuie şi astăzi imaginea lui Brian Clough. Statuia fostului antrenor al micuţei echipe de provincie a rămas un loc de pelerinaj pentru iubitorii footbalului. Pentru cei care nu ştiu, Clough a preluat Notthingham Forest din liga a doua, a promovat-o, a luat campionatul şi cupa campionilor!  Înainte reuşise să ia titlul cu Derby, tot după o promovare din championship.

În 1974, Clough primea o ofertă din partea lui Leeds United, echipa părăsită de Don Revie, cel ce avea să preia naţionala Angliei. La Leeds,  Brian a întâlnit o formaţie în agonie, cu fotbalişti fideli fostului antrenor. Învăţaseră abc-ul fotbalului de la Revie, cu toate tertipurile posibile: provocarea adversarilor, simulări, faulturi dure. Jucaseră un fotbal „murdar”, însă câştigaseră trofee. La primul antrenament, Clough le-a transmis elevilor, pe un ton răsicat: „Lucrurile se vor schimba aici, să nu mai aud numele Don Revie. Aţi luat titluri nemeritat, nu aşa se joacă footbalul”. Speech-ul s-a întors împotriva sa, Clough fiind demis de la Leeds după 44 de zile, din lipsă de rezultate. Lăsase echipa pe locul 19, cel mai slab debut de campionat din ultimii 20 de ani, pentru că i-a fost imposibil să relaţioneze cu jucătorii.

Badea a venit la ”U” Cluj din postura unui tehnician tânăr, lăudat de presă, fiind numit inclusiv „Mourinho de România”, o greşeală impardonabilă săvârşită chiar de finanţatorul Florian Walter, la conferinţa de prezentare oficială. Badea a încercat acelaşi lucru ca şi Brian Clough şi a fost la un pas de a împărtăşi soarta mareului tehnician. Atitudinea, comportamentul său, alura de tehnician învăţat şi abundenţa de neologisme şi termeni specifici, preluate din manualele de specialitate i-au pus vestiarul în cap, un vestiar cu personalităţi puternice.

Însă tehnicianul Badea a învăţat să se adapteze, ştiind că, dacă îşi va menţine acelaşi discurs, va trebui să-şi caute un alt loc de muncă. A rămas un metodist, perfecţionist şi, în accepţiunea unora, arogant, dar a învăţat să comunice cu fotbaliştii. A acceptat schimbarea, a lăsat mult de la el, deşi nu i-a convenit întotdeauna. A înţeles că trebuie să se adapteze şi, dacă la început era hulit, a ajuns să fie respectat, impunându-se prin cunoştinţele în materie de fotbal. Dovada irefutabilă a compatibilităţii sale cu vestiarul este chiar jocul prestat de Universitatea Cluj. Nu va avea ascensiunea lui Clough, dar se anunţă un mare câştig pentru fotbalul românesc, un fotbal dominat de semidocţi.

Cătălin Suciu