Sunt zile care conteaza si raman in memoria colectiva si zile care nu au nimic deosebit si se uita rapid. Maine e o zi care conteaza, in care avem 7200 de secunde de neuitat.

De ce? As putea sa va dau 7200 de motive dar ma limitez la cateva doar:
- pentru ca joaca U
- pentru ca dupa o pauza de 73 de zile, 22 de ore si 30 de minute o sa cant din nou ‘Slava tie studentie’
- pentru ca dupa 6.316.200 secunde o sa fiu din noi alaturi de voi, fratii mei intru suferinte si bucurii
- pentru ca o sa-mi scot de la naftalina fularul si tricoul cu ‘Haide U si de mere si de nu’
- pentru ca o sa am ocazia sa vad cele mai frumoase fete din lume, U-istele noastre dragi
- pentru o sa pot sa strig din tot sufletul ‘Cu echipa noastra draga’
- pentru ca o sa-l aud pe Sheriffu’ la microfon, indiferent daca o sa fiu in stadion sau in afara lui (n.r. - gresh, nu o sa il auzi la microfon)
- pentru ca berea rece de dupa meci e cea mai buna din lume
- pentru ca uit de toate grijile si necazurile

Nici nu mai conteaza ca o sa boicotam meciul sau nu. Poate multi nu o sa inteleaga de ce facem asta, daca e sa o facem.

Tot ce conteaza e ca o sa traiesc din nou bucuria de a ma simti….U! De acum incolo secundele o sa treaca tot mai greu, o sa ma uit tot mai des la ceas.  Alea 2 ore (7200 secunde) in care o sa fiu in / langa stadion alaturi de voi o sa fie cele mai fericite din ultimele 6.323.400 de secunde.

In rest, noi sa fim……U, ca restul sunt vai de lebenita lor.

Gabi Souca