Cica a fost odata, ca daca nu ar fi pe GB nu s-ar povesti, un pestisor urat si cu cioc mare si des, hai sa-l numim Sanitaru’. Si statea Sanitaru’ nostru impreuna cu alti pesti si pestisori (era  si unu spân printre ei) intr-un acvariu murdar si plin de jeg, caruia nu i se schimba in veci apa pentru ca stapanii erau prea ocupati sa dea de mancare la papagali.  Singurii care isi aminteau in fiecare saptamana de pestisori erau copii servitorilor, care mai dadeau din cand in cand de mancare pestisorului care le placea cel mai mult. Odata pe an stapanii isi aminteau de acvariu si mai aruncau cate un pic de mancare, il mai curatau  putin si alegeau cei mai jucausi pesti ca sa ii vanda pe bani frumosi la niste prieteni din strainatate.

Sanitaru’ nostru se simtea in acvariu ca pestele in apa, credea ca tot acvariu e al lui si ca toate i se cuvin. In primii doi ani, desi observa ca copii servitorilor erau cumsecade si vroiau sa ii dea de mancare pentru ca il placeau, nu ii baga in seama pentru ca el ii considera doar niste mucosi analfabeti si sufletisti,  fara nici un fel de putere in acvariul lui. Totusi, lipsa de mancare si faptul ca nu era pretuit la valoarea lui de ceilalti pestisori l-au facut sa vrea sa plece cat mai repede in alt acvariu.

Din al treilea an,  ‘eroului nostru’ i se facea tot mai foame dar era prea orgolios ca sa se puna bine pe langa copii, asa ca a inceput sa inghita rahatul celorlalti pesti si pestisori; de asemenea a inceput sa se inteleaga tot mai bine cu pestele spân si urat care nu vorbea nicicum pesteasca si nu era deloc pe placul copiilor. La un moment dat a ajuns sa inghita chiar si rahatul spânului, care era insipid, inodor, incolor dar foarte urat mirositor. La sfarsitul anului al treilea au venit stapanii ca sa-si culeaga recolta pentru strainatate, au observat Sanitaru’ si au vrut sa-l aleaga pentru export  la insistentele copiilor, nu de alta dat ciochistii erau la cautare prin alte acvarii mai curate. Din pacate pentru el, Sanitaru’ nostru tocmai inghitea o portie buna din rahatul spânului, asa ca stapanii l-au lasat in plata Domnului si a petrolului. 

Aceasta este povestea tragica a Sanitarului nostru inghititor de rahat.

P.S.: Orice asemanare cu personaje din viata reala nu este intamplatoare.

P.S.1: Pentru putinii dintre voi care sunteti curiosi, in urmatorul an pestisorul spân a sfarsit inecat in propriul rahat de catre copii servitorilor iar Sanitaru’ nostru inghite rahat de la toata lumea si in zilele noastre.

Gabi Souca