Imi amintesc cu placere primul meci cu vecinii din deal la care am participat avand vocala ‘U’ in suflet,  2 decembrie 2007. Stateam in peluza in cocina, deasupra galeriei noastre, si am cantat neincetat; ma simteam atat de mandru!  Chiar daca baietii au pierdut  mi-au ramas in suflet clipele frumoase de la acel meci, incarcatura psihologica si felul in care am cantat pentru ‘U’ !

Urmatorul meci cu frana, din mai 2008, e probabil unul din cele mai negre momente din istoria noastra zbuciumata, nu numai din cauza faptului ca au castigat campionatul pe terenul nostru ci din cauza acelei blestemate de caramizi care ne-a stigmatizat pe noi, suporterii lui U, pe vecie. Cred ca am avut mult de suferit din cauza acelei caramizi si inca suntem aratati cu degetul din cauza ei. Acea caramida blestemata manuita de un frate de al nostru ‘inconstient’ ne-a adus oprobiul public si de aceea, in zilele noastre, chiar daca pana la o limita e normal sa existe trivialitati intre doua echipe rivale, orice fel de scandare sau activitate de-a noastra care e discutabila din punct de vedere ‘moral’ ne aduce deservicii grave si ne face sa pierdem putin cate putin din ceea ce reprezinta ‘U’, O IDEE.

Un meci cu frana mai merita amintit aici, cel din Noiembrie 2011, in care, chiar daca am fost provocati incontinuu (prin pretul biletelor, controlul corporal amanuntit s.a.m.d), am dat dovada de multa luciditate si nu le-am raspuns asa cum aveam impulsul de a o face. Si atunci m-am simtit cu adevarat mandru (oare pentru a cata oara???)ca sunt U-ist si aproape am trecut cu vederea ca i-am dat cianuratului 150 de lei.

Sper din suflet ca si saptamana viitoare sa dam dovada de aceeasi luciditate si tarie de caracter si sa aratam opiniei publice ca noi suntem ‘U’ si ca suntem mandri de asta, fara a le da importanta vecinilor din deal mai mult decat am da importanta unei mancarimi trecatoare in cur. Avand in vedere perioda dificila prin care suflarea ‘U’-ista trece in ultimii ani, singurul lucru de care avem nevoie acum e alta caramida blestemata. Cred ca ii datoram asta domnului Gheorghe Bodea, tuturor celorlalti membrii ai Galeriei din Ceruri si nu in ultimul rand, noua, pentru ca Noi suntem “U”, dupa cum zicea Bogdan Cojocneanu.

Gabi Souca

P.S.: Fara muie pe stadion, muie doar in dormitor!