Motto : Daca dragoste nu e, nimic nu e (Epistola Apostolulului Pavel catre Corinteni 13:4)
In aceste zile, cand apele involburate ale Ligii I sunt tulburate de disparitia unei intregi echipe, iata ca fotbalul ofera o lectie analistilor si comentatorilor fenomenului fotbalistic, preocupati prea mult de meschinariile, cancanurile si mizeriile din fotbal, de fazele litigioase si de partea violenta a sportului, uitand parca de cei ce insufla viata acestui fenomen, de cei care asigura spectacolul din tribune, indiferent de ceea ce se intampla pe gazon, anume suporterii. O declaratie surprinzatoare a lui Dumitru Bucsaru, nebagata prea mult in seama, m-a facut sa astern pe hartie cateva randuri despre destinele a doua echipe de fotbal, Unirea Urziceni si "U".
Agasat de incapatanarea reporerilor dornici de a afla culisele renuntarii principalul contingent de jucatori de la echipa domniei sale, Dumitru Bucsaru spune, printre altele: "Unirea Urziceni nu avea nicio sansa ca popularitate. Am facut 8 puncte in Champions League si nu se scria asa mult de noi... Cine si-a pus speranta, niste oameni care nu au dat nici un ban pe bilete?". Mi-am dat seama ca, trecand peste motivele economice pentru care a facut acest gest, patronul din Baraganul atat de drag marelui Marin Preda, a inteles, asemenea eroului din "Cel mai iubit dintre pamanteni", ca unde dragoste nu e, nimic nu e.
Desi a marcat la Glasgow de 4 ori in poarta nefericitilor scotieni, Unirea Urziceni nu a reusit sa faca acest lucru si in inimile oamenilor. Cu tribunele populate de mancatori de seminte la meciurile de acasa si cu un singur suporter in deplasari (respect Lupului singuratic! ), Unirea nu avea cum sa reziste, in ciuda performantelor realizate.
De cealalte parte sta legendara "U" Cluj. De la infiintare si pana in prezent, "U" a fost si este sustinuta de un numar mare de fani, in ciuda vicisitudinilor prin care a trecut echipa de-a lungul zbuciumatei ei istorii. De fapt, "U" este mai mult decat o echipa, este un fenomen, o stare de spirit. Un fenomen care este in stare sa scoata pe strazile Clujului peste 5.000 de oameni pentru o idee. "U" a supravietuit bejeniei de la Sibiu (ca sa amintesc cel mai negru episod din istorie), a trecut peste o grea retrogradare in divizia C, a trecut peste niste ani nesfarsiti, parca, pe coclaurile diviziei B datorita iubirii si sustinerii neconditionate a fanilor de-a lungul anilor. "U" a trecut si peste scurtul exil din propriul oras, pe Clujana si va trece cu siguranta si peste autoexilul impus de la Alba-Iulia tot datorita legiunii de fani devotati care isi insotesc echipa peste tot, la bine si la rau. Ce poate fi mai emotionant decat sa vezi echipa sustinuta pe o grindina teribila de niste frumosi nebuni care refuza sa paraseasca tribuna? Un spectacol fascinant facut de fanii alb-negrii are loc si pe soseaua Cluj-Napoca - Alba Iulia, precum si in Cetatea Unirii in zilele cand "U" are meci. Nu cred ca exista dovada mai mare de dragoste fata de o echipa decat sa vezi ca, peste tot unde joaca "U" mereu sunt prezenti fanii echipei, chiar si la meciurile amicale disputate chiar si in strainatate. "U" Cluj - mereu te vom iubi, "U" Cluj - nu te vom parasi !
Daca ar fi sa fac o comparatie anatomica, as zice ca finantatorul este plamanul prin care o echipa poate respira, dar inima, si mai precis sufletul, partea nevazuta si nelocalizata exact in corpul uman, sunt fara indoiala fanii. "Mama, te iubesc, dar nu ca pe "U" sau "Haide "U", te iubim cu sufletu'" exprima cel mai bine atasamentul fata de aceasta echipa unica, a carei unica performanta este Cupa din 1965. O lectie de iubire oferita la fiecare meci pe care
Universitatea il disputa de sustinatorii echipei. Trup si suflet suntem langa voi, haide "U" Cluj / Va iubim la bine si la rau, haide "U" Cluj!
PS. Mi-ar placea ca in etapa a IX-a sa reluam magnifica coregrafie cu inimile!
[i]Calin Sabau, Beius[/i]