Acum cativa ani, echipa de rugby a Romaniei a jucat un meci la Cardiff, cu Tara Galilor. Ne-au batut de ne-au zvantat, dar nu despre asta vorbim acum.
Intamplarea face ca tata, in acea perioada, sa se afle in vizita la fratele meu, la 100 de kilometri de Cardiff. Si m-am gandit eu insumi (pleonasm de intarire) sa-i fac o surpriza, sa pun mana pe un bilet la meci. La nationala erau selectionati si "U"-istii Voicu si Teodorescu. Si am vorbit cu primul, rugandu-l sa-mi faca rost macar de un bilet la meci, indiferent de pret.
Ei bine, tata a vazut meciul de pe "Millenium Stadium" si nu singur, ci cu toata familia fratelui, inclusiv cei doi nepotei. Voicu si Teodorescu mi-au cedat invitatiile lor din tribuna oficiala. "Oricum nu avem ce sa facem cu ele", mi-a spus Voicu. Cred ca e inutil sa precizez ca nu au acceptat bani. Iar bucuria tatalui meu, indragostit pana peste masura de acest sport nobil, a fost nepretuita. Ca-n reclamele cu MasterCard.
Sper sa ma pot revansa odata si-odata pentru gestul rugbistilor. As fi vrut sa incep sambata, cand Voicu si colegii lui au nevoie si de mine. Din pacate nu pot. Dar va rog pe voi: mergeti la meci. Trebuie sa batem Iasiul. Baietii merita. Bucuriile nu vin neaparat doar din fotbal!
[i]Gelu Radu[/i]