Au mai rămas patru etape din cea mai „firească” ediţie a campionatului naţional de fotbal. În această propoziţie mă deranjează doar un singur cuvânt – NAŢIONAL – în rest toate sînt ca la început.

Milioanele de euro din liga campionilor sînt pe ţeavă, robinetul e deschis, doar că nu se ştie poziţia... găleţii.

Propun ca finalul ediţiei să se schimbe din „... e campioana României” în „...a câştigat milioanele de euro”, e mai colorată expresia din punct de vedere... bancar.

De la anu' va fi linişte, oile pot paşte în voie, vacile la fel. Vestele din pna se vor mula perfect pe trupeţi, curajul poate să dispară.

În faţa banilor (nu banii aduc fericirea, ci numărul lor) nimeni  nu se dă la o parte, chiar dacă el... îmPARTE.

Zilele trecute s-a lansat „liga tv” (nume lansat de mine aşa aiurea). Mai Marele ligii s-a lansat în declaraţii pline de încredere şi siguranţă. Mi-a plăcut până la absurd – „Gigi m-a sunat şi mi-a spus că sînt genial”. Întrebare, când a fost curajos sau sincer acest Gigi, în februarie 2001 lansa oferta de primăvară – "Ăsta merită bătut. Parcă nu o scoţi la capăt cu el. Este obraznic rău de tot” sau în mai, evident la oferta de vară, când acelaşi Gigi (cum e să te cheme…Gigi?) n-a mai putut, a pus mâna pe telefonul mobil şi ţâr, ţâr cu adrisant mai Marele ligii şi – “M-a sunat şi mi-a zis pentru prima oară în viaţa lui că sunt genial, aproape la fel de deştept ca el”. Evident situaţii diferite, personajele... aceleaşi.

Îmi place curajul…. singurătăţii, vorba curajoşilor – “ia-l de pe mine că-l omor”.

Alt curaj, aceeaşi ligă. Puntea dintre curaj şi laşitate pare distrusă de atitudine. Zgâriat de “tăcerea e de aur” sau “din fotbal nu se câştigă”, pus să decid pe axa: ciocan – nicovală – scăriţă  -  de ce naiba le aud pe toate şi nu am curaj să spun clar şi răspicat: gata de acum încolo mă retrag. Să stau într-o afacere neprofitabilă înseamnă că sunt tenace şi norocos. Măi să fie!

Într-o lume plină de curajoşi şi oamnei de valoare, lăsaţi-mă în laşitatea mea în pace. Rămân un laş, bată-l să-l bată de curaj. Cine naiba a inventat şi adjectivul ăsta? Mare curaj a avut sau are, asta numai în cazul în care el trăieşte. Poate chiar trăieşte bine.

Marele ligii predică din amvon spre enoriaşi, deschide cartea şi lansează: “Rezumatele nu se dau la nicio televiziune, pachetele de internet nu se vând, iar la conferinţele de presă participă numai ziariştii. Niciun patron nu are voie să vorbească la o altă televiziune, cel care va vorbi va fi amendat cu 10 miliarde de lei vechi". Atenţie mărită la conferinţele de presă participă numai ziariştii, zugravii, şoferii şi bonele să se ducă la muncă. Patronii nu au voie să vorbească, în schimb ei pot “informa” sau “ciripi”. Între curaj şi cenzură e o distanţă ca între două partide (neparlamentare, sâc), de exemplu, o partidă din Liga Campionilor  iar alta din… (datorită curajului vă las pe voi să decideţi).

Oricum nu mă gândesc la “liga lu' Mitică”  pentru că acolo sînt partide de genul: "A fost un meci de râs! Sunt supărat pentru că derby-ul acesta, dintre Steaua şi Rapid, a fost unul foarte prost" (oare cui aparţine declaraţia?)

Mai avem de suferit patru etape, sezonul viitor se joacă pe…gratis.

 

Enigmatici şi cuminţi, pardon, pragmatici şi cinstiţi.

Pentru început câteva coincidenţe normale. Studenţime contra studenţime, alb-negru versus alb-negru, nici una campioană (la această rubrică îi vom trăda cât de curând), dar apare diferenţa. Noi cu ISTORIA, ei cu „Regia”.

De ziua bărbaţilor am jucat ca nişte adolescenţi timp de 80 de minute şi restul ca nişte pragmatici.

Prima surpriză. Matache a înviat! Adevărat a apărat!

F.W. Umblă la conducere. Dacă scriam (cu ceva vreme în urmă) că n-avem preşedinte, iată că apare vicepreşedintele. E Gabriel Booooooooştinăăăăăăăă! A doua surpriză. 

Dar cum umblă vorba românului daco-geto-get-beget, nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte. A treia surpriză.

Noroc Ionică că „înaintaşul” tău n-a făcut decât 20 de puncte, că altfel erai cel mai mare, cel mai bun şi cel mai eficient antrenor de la Mircea Rădulescu încoace şi-ncolo. Strateg de clasă, rafinat, le-ai întins o mare plasă studenţilor la regie, pardon din Regie, i-ai adormit prin sumedenia de pase timp de 80 de minute şi te-ai răzbunat ca trupele de comando prin două goluri de trei puncte. A patra surpriză dar nu şi ultima.

A cincea ar fi că l-ai ţinut pe bancă pe marele Cristea. Nu ştiu dacă e surpriză, dar mi-a plăcut.

Strateg de clasă primară şi fără nici o presiune din partea lumii înconjurătoare ai gândit jocul spre un egal necesar. Necesar pe dracu' ar spune celălalt Gigi din fotbalul nost. Gigi Mulţescu. Gigi a fost şi este ofticat pe barem. „Barăm” el să fie ofticat după jocul prestat. A vrut să ne facă acasă  la Mediaş.

Ionică, strategul, are un fix, vrea să implementeze pentru „liga lu' Mitică” jocul de tip „Tiki-taka”. Păi ce nu înţeleg eu „Tiki-taka” asta e echipă sau altceva, că-l tot aud pe celălalt Gigi, Gigi Becali, că spune „Tiki-taka Barcelona”.

A fost un meci încheiat frumos, dar obositor. Ne-a trecut de câteva ori glonţul pe la ureche, dar a fost un fâsâit. I-am îngenunchiat cu acelaşi scor de la Bucureşti, dar atunci parcă s-a vrut ceva. Nu-i aşa mistėr? Sportul nu m-a surprins, parcă m-a resurprins Ionică Strategul.

Zice-se că vrem 9 puncte din ultimele partide, să înţeleg că „musai” să pierdem afară tot? Ultima surpriză.

De ziua bărbaţilor, Sebastin Colţescu (mare arbitru, mare caracter) îşi arată „cojones-ul” (la singular în mod intenţionat) şi-l elimină pe căpitan, vicepreşedinte, ce mai, pe Boştină. Colţescule dragă, îmi doresc din suflet să mă întâlnesc într-o zi a „nebărbaţilor” şi să „discutăm” faţă în faţă ca doi oameni normali. Dacă vreodată vezi o femeie că-şi dă jos un ciorap să ştii că nu-i streptease. L-ai văzut pe Boştină că-şi ridică tricoul în cap şi ţi-ai zis, „n-am bani şi-l plătesc în cartonaş”. Dacă ar fi făcut la fel mediocrul Cad(r)u l-ai fi eliminat? Mira-m-aş.

Dacă Ionică Strategul continuă în halul ăsta, Cristea Can-Can va fi depăşit în cotă. În ce aţi fi crezut? O, nici într-un caz. Acolo e lider un mare portar.

Echipa:

MATACHE – sigur şi eficient. Pe bune, ţi-ai intrat în mână din minutul 5. Eroul de la Liberec a fost la post de ziua bărbaţilor. Nota: 3,5 (virgula că ai scos două goluri);

UNGURUŞAN – aşa şi aşa. Nici prea-prea, nici peste furnici. Şti tu vorba aia – „de frumosă nu-i urâtă, dar de harnică îi puturoasă”. Nota: 2

ABRUDAN – n-ai putea să te încalţi cu ultima pereche de ghete „BMW” ? A trecut pe lângă tine Curelea de două ori, n-ai avut timp nici să exişti. E adevărat eşti peste Pele, dar am mai spus – atât şi nimic mai mult. Nota:  2,5

PELE – peste aşteptări şi peste mări. Curcubeu vărgat ce cauţi în campionat? Nota: virgulă cinci.

BAZZI – te-ai agitat, ai urcat şi-n atac, ai şutat, ai driblat, ai deposedat, ai jucat, dar asta nu înseamnă că fără tine nu se poate. Nota: 2,5

DELGADO – n-ai rupt gura târgului de ziua bărbatului. Ai jucat subţire de tot. Nota: 2,5

BALDE – noroc că n-a jucat Bălan, nu te-aş fi văzut bine (oricum port ochelari). Încearcă în ţările calde, poate cine ştie, acolo norocul e pe garduri. Nota: 2,5

BOŞTINĂ – un fost căpitan a ajuns preşedinte. Tu doar vice. Dacă te „mănâncă” să candidezi să ştii că te „aleg bine”.  Ce i-ai spus lui Colţescu (nu că aş fi curios, dar mi-a plăcut ce s-a citit pe buze). Superbă execuţia-super gol. Prea mult l-ai căutat pe Cristea, l-a descoperit mai demult... Bianca. Nota: 3,5

COJOCNEAN – uşor în jos, dar nu-i bai. Oricum dacă nu erai era groasă. Nota: 3

NICULESCU – sper să nu fie ceva grav. Nota: 3

MACHADO – altruist la golul marcat de Voican. Eşti pe drumul bun. Nota: 3

Au intrat la semnalul lui Ionică Strategul:

CRISTEA – fabulos, imprevizibil, magistral aş fi scris, dar când l-am auzit pe comentatorul meciului spunând: „Cristea, destul de şters”, abia atunci am realizat că eu mă uit la reluarea partidei Real Madrid – Barcelona. Alege tu cuvântul: destul sau şters. Nota: 1,5

VOICAN – tu nu şti decât una şi bună – „intru şi dau gol”. Nota: 3,5

MUNTEANU – prea puţin pentru prea mult.

Nota minimă:  1                                               Nota maximă: 5

Concluzii de final:

F.W. e în continuare un profet (eu îl vreau un profet mincinos);

Sportul nu-i echipă rea dar nici una bună;

Am jucat deştept, dar e prea mult până....departe;

Colţescu n-are colţi şi nici „cojones”;

Matache e peste Boşneag;

Pasăm de mama focului şi alergăm de tata jarului;

Boştină, etapa viitoare joacă ca un vicepreşedinte (discret şi eficient şi....eliminat);

Stimate domnule comentator, am pierdut o singură dată acasă în retur, nu-mi comvine dar aşa este, ne-a bătut Poli. Pardon am pierdut.

Întrebarea zilei:

Pe când Cristea ofiţer de presă la „U” Cluj? (Cătălin îmi pare rău)

 Bărbaţilor din lumea mare să nu uitaţi: SĂ BEŢI BINE! Hă! Hă! Hă!

Al vostru şi al meu

Pilu A. Bănoi