Asta e şi asta sînt, adică un ardelean daco-geto-get-beget, deci şi prin urmare mă desfăşor metodic şi pe bucăţi.

F.W. ajutat de oameni de valoare şi bine intenţionaţi mi-au făcut pe plac un meci de luni spre seară şi un arbitraj creat după chipul şi deosebirea dintre un laptop şi un maghiar. Pănă să-mi desfac cunoştinţele între ale părerii despre „jocul cu lapta” şi „lupta cu lopata” vreau şi-mi doresc să-mi „spun în scris” adjectivele despre publicul din Târgu Mureş.

Dan Bittman, acest sereleu al muzicii atât de uşoare româneşti, încerca să mă convingă că „zori de zi” e imn şi nu cântec de pe Holograf 2 sau 3. Dumnezeu mai ştie că şi ăştia de la Holograf se ambiţionează să cânte până la 75 de ani. Apoi tot el ca un sereleu cuminte necontrolat de DNA mă aburea cu melodia „Ţi-am dat un inel” de parcă eu m-aş fi căcăsorit cu... fotbalul românesc. I-am răspuns şi eu, tot muzical , (afon ce-i drept) –„Copacul”.

Până una alta, penibil imn. PE – NI – BIL.

Trec cu vederea peste versurile imnului echipei galben-portocalii şi în alb în restul timpului, dau la o parte semnificaţia cuvântului „imn” şi daţi-mi voie să-mi satisfac şi eu ceva, ca de exemplu, curiozitatea. Cum e varianta „un meci tare” şi „oraşul florilor”?

Publicule de pe malurile Mureşului, ăl stâng şi cel drept, asta dacă mai poate fi ceva drept în ţara asta, nu-i bai – ascultaţi explicaţia:
- la prima îi cam aşa: diferenţa dintre întuneric şi tare este că toată noaptea este... întuneric;
- la a doua este invers, adică, undeva în vestul ţării există un oraş care este cunoscut ca: mica Vienă sau... oraşul florilor, când voi nici nu eraţi.

Păi de asta vorbesc în scris cu tine, măi publicule mureşan (cer îngăduinţă fanilor lui „U” pentru expresia... mureşan, dar vă rog să urmăriţi litera mică de la începutul cuvântului), care ai avut nesimţirea să strigi la finalul partidei, de fapt să înjuri... ISTORIA. Dacă înjura galeria portocalie (100 sau 121 de persoane) nu-mi păsa, dar toată tribuna să-şi înjure ISTORIA, e nesimţire, laşitate şi necunoaştere. Voi în afară de „luptă, luptă ASA” (în anii 80) şi „feceme” (în anii portocalii) în rest nimic.

Nu mă luaţi cu Haijnal, Boloni şi alte chestii, că-mi frec dosul la fiecare colţ de stradă.

Deci şi prin urmare, un public de rataţi, să vă înjuraţi ISTORIA. Să vă fie ruşine! Niciodată n-am să mai calc pe acel stadion şi n-am să mai urmăresc vreo echipă din Târgu Mureş, în viaţa mea, oriunde s-ar desfăşura respectivul meci.

Luni seara mi-a fost ruşine că sînt român. Galeria, ultaraşii pot să facă orice (aproape) dar tot stadionul (mai puţin cei în alb şi negru) să-şi înjure ISTORIA, n-am crezut că trăiesc să o văd şi pe asta.

Să trec la meci.

Premieră! Jucăm în negru. De la încălzire am observat că-i 2 la 0. Dacă stăpânim ceva asta-i clar, e jocul cu mingea.

Pasăm de-i rupem. Posesia e la noi. Asta-i bine. Pasa dintr-o bucată e mai apropae de noi decât orice altă echipă din liga lu' mitică cu m mare.

Şi de prin minutul şase (în judeţul lui şase cai frumoşi) ne-am făcut de cap. Am ratat cât n-a ratat în toată cariera politică preşedintele de judeţ.

Am început cu tinereţea, Cojocnean şi am încheiat tot cu ea.

Echipa gazdă (trebuia să fie cineva şi acasă, doar n-am plecat pe malul Mureşului să jucăm de unii singuri, lucru care l-am şi făcut) s-a decolorat încet, încet. Cu piepturile pline ca la alegeri, cu un portocaliu şi picăţele albastre drumul spre Matache a fost greu, uneori imposibil. S-a decolorat totul, chiar şi... votul (staţi liniştiţi am glumit). Mi-am aprins o ţigară şi priveam spre teren, n-aveam împotriva cui să jucăm. Hop! Dintr-o dată mi-am dat seama că fumez la... rece. Cu ce naiba să-mi aprind ţigara, nu ştiu era o întrebare sau un scop pentru mine. Aud, lângă mine – „poftim bricheta”. Mă uit. Nimic. Cred că am îmbătrânit. Apoi îmi pică fisa, elanul şi tot ce era bun în mine. Îmbrăcat în galben, dar cu nuanţă de verde (!!!) alerga contra vântului marele Deaconu.

Vârsta, dioptriile, priceperea, semnalizarea, verticalitatea şi abia în ultimul rând, reluările tv nu l-au lăsat să acorde un cartonaş roşu, două lovituri de la 11 metri şi offside-ul în care ca un făcut era prietenul meu de atâta vreme, Cristea.

Dacă normalul şi moralul erau în oraşul în care s-a jucat meciul era de 5 la 0,5 pentru noi (jumătatea de gol e că au reuşit trei pase consecutive, cândva).

Repriza a doua, nici cea mai mică diferenţă. Pase cu nemiluita, mişto cu nemăsurata. Am ratat cu perseverenţă cam prea ciudată. Să ai peste zece MARI ocazii şi să conduci cu 1 la 0, e păcat. Vorba proverbului românesc, „prost să fii noroc să ai”, echipa cea fără pereche şi cu tricouri decolorate (echipa gazdă îşi respectă culorile clubului, vorba vine) ne egalează. E prea mult. Băieţii plătesc prea mult norocul din meciul cu... găzarii, dar asta nu înseamnă că accept felul în care Cristea s-a jucat „de-a călcâiul”sau Grozav, care chiar dacă şi-a dat seama că am pierdut două puncte cu Lorenul din Chiajna pe... andrelania lui, am reuşit să mai pierdem două puncte şi tot pe mâna lui (aşa puţin).

Al naibii patru puncte, al naibii fotbal, aşa-i mister F.W.? Nici în cele mai scurte coşmaruri, patroane, n-ai fi crezut că poţi fi lider. Deci, n-ai fost, dar nici coşmar n-ai avut. Sau?

Am făcut o lectură şi-mi dau seama că n-am scris nimic despre... Lasă poate e mai bine aşa. Sâmbătă, la Mediaş, dacă nu luăm gol în minutul 90 nu mă mai joc. Poate să fie şi 4 la 0.

MATACHE – n-ai avut ce apăra. Au fost două ocazii mari şi late. La şutul lui Subotic, nici DNA-ul nu-l prindea şi la gol n-am ce zice. Matache, eşti un norocos. Fără notă.
ACHIM – harnic, ai ajutat şi ai fost peste tot. De ce nu-l ţi aproape pe Unguruşan, să vadă şi el ce şi cum cu lapta aia. Nota: 3,5
SZUKALA – de departe eşti cel mai... departe din apărare, dar ce păcat că ne înecăm pe final. Pari mai sigur cu Abrudan lângă tine? Nota: 3,5
ABRUDAN – pari mai sigur decât Pele, dar asta nu înseamnă că intri în vizorul „jucătorului” Piţurcă. Nota: 3
MENDY – prietene sau frate, sînt lucruri sau oameni în viaţa care îmi plac sau... ba. Nu sînt rău cu tine, dar al naibii, n-ai jucat rău. Nota: 3
COJOCNEAN – musai să scriu frumos despre tine că altfel fratele tău îmi... rupe picioarele. Frate, eu scriu cu mâinile, fratele tău joacă cu picioarele! Ai ratat, puteai fi jucător de nota 4, aşa că: 3,5
BAZZI – meticulos şi harnic. Tu nu vrei să fii nici greier, te mulezi mai bine ca o... furnică. Aşa ca bârfă, după meci, povesteau unii chibiţii –„Mi-a plăcut de Bazzi, blondul ăla cu pleată de la mijloc”. Frate, tu eşti blond? Nota: 3,5
PĂCURAR – ai alergat mai mult ca de obicei, lucru care s-a şi văzut. Orice minune ţine trei zile, aştept cu... stiloul în mână meciul cu Ceahlăul. Nota: 3
MARINESCU – dacă totul decurge normal, tu râmâi în teren pe veci, asta numai dacă... dar cum noi sîntem în România te poţi aştepta să te şi... vândă. Nota: 3,5
CRISTEA – am o întrebare. Bianca ţi-a spus că te-ai îngrăşat? De ce alergi aşa de mult? Pe cine vrei să impresionezi? Sînt doar trei întrebări, pentru că a patra e tot o... întrebare. Nota: 3,5?
MACHADO – ai invetat centrarea la gol. Ai inventat şi o bară. Păcat de finalul... atât de ratat. Nota: 4
Au intrat din min.61 încolo, dar motivaţi:
GROZAV – ai făcut de toate (poate ai băgat şi oameni în spital). Nu sînt supărat pe tine, dar nu-ţi fă un obicei din a rata cu poarta goală, aproape goală. Nota: 3
TONY – tu eşti cel cu execuţiile din... gleznă, de ce naiba ai dat-o-n bară? Nota: 2,5
NICULESCU – prea puţin, dar era cât pe aici...
Nota minimă: 0
Nota maxiimă: 5

Nu pot să nu repet. Luni seara, undeva la peste 100 de km de Cluj Napoca, mi-a fost ruşine că sînt român. Nu sînt patetic, dar aşa a fost.

Umblă vorba prin târg că stadionul se... cutremură. I-am propus preşedintelui cu pî mare, pe numele de Păunel Alin Tişe un nume arenei. Nu sună bine „Electoral-Arena”? Nu ştiu cine a fost manager în perioada 2007 – 2008 la „U” Cluj, dar tare mi-aş fi dorit să fiu o muscă (preferaţi cârtiţă?) moartă în oţet ca să cedez totul. Apropo, cine a renunţat la casa din... Mihăileanu?

Am un anunţ de făcut, asta numai aşa ca de final:
„Tişe nu uita, arena NU-I A TA”

p.s. pentru cei care nu suportaţi notele sau orice altceva ce vine din mine, vă provoc să vă uitaţi în altă parte, ca de exemplu în... oglindă.

Al vostru şi al meu,
Pilu A.V. Bănoi