Pentru toţi acei suporteri care s-au ridicat din toate colţurile tribunei la “Pe valea Someşului”,
Pentru toţi acei veterani care au plâns la fluierul final,
Pentru toţi aceia care au mărşăluit înspre stadion,
Pentru toţi acei copii care au învăţat că fidelitatea faţă de o echipă, în Cluj, e totul,
Pentru toate femeile care au venit cu iubiţii lor la meci fără să ştie că la final vor fi nevoite sa ii consoleze,
Pentru toţi aceia care, cu demnitate şi devotament pentru culori, şi-au apărat şansele în acest meci,
Pentru toţi aceia care “s-au făcut piele de găină” la “Slavă ţie studenţie!”
Pentru toţi aceia care s-au simţit mândri cand au vazut banner-ul “Cluj-Napoca suntem noi!”
Pentru toţi cei care nu au putut sta pe scaun de emoţie,
Pentru toţi aceia pentru care rezultatul e o simplă scădere matematică şi menţinerea spiritului lui U e totul,
Pentru toţi cei care au venit din afara oraşului sa susţină echipa,
Pentru toţi cei care nu se gândesc “Ce bine că rămâne titlul la Cluj”,
Pentru toţi cei care cântă “U Cluj orice-ar fi noi mereu te vom iubi!” din tot sufletul,

Respect!

V-ati ridicat din nou la nivelul asteptarilor, si peste! Multumesc ca existati!

*acest articol a fost scris in 19 mai la ora 2:30

Oana Onicas