12 August 2012 orele 19
Stadion Mircea Luca, Cluj

Ajung la stadion şi observ ceva lume, mai multă decât mă aşteptam, ţinând cont că nu era un adversar de talie mare.

Câţiva se exteriorizează, ţinând neapărat să le comunice unor jucători de la U că sunt la U şi nu la Chiajna. Nu am înţeles legătura. Când joci, joci pentru echipa care âşi are emblema pe tricoul tău ân dreptul inimii, şi cred că nu e prea uşor să confunzi cele două oraşe sau stadioane.

Lumea tot soseşte. Aşteptam enorm acest meci să pot cânta, să îmi susţin echipa mult iubită. Tot concediul am cântat cântecele lor.

Văd că apar băieţii din Vechia Guardia şi apare si portavocea. Mă liniştesc puţin ştiing că în curând voi cânta alături de peluză cântecele pe care le fredonez de vreo două săptămâni încoace.

Vin juniorii care sunt felicitaţi, aplaudaţi, se scandează pentru ei.

Echipele se retrag la vestiare şi după puţin timp revin pentru partidă. Din difuzoare se aude imnul lui U. Eu cânt. Din câte observ o fac singur. Ruşinos. Se termină imnul şi se scandează de două ori "Haide "U" şi Dinu marchează. Cred că a făcut-o să ne trezească. Aşa a fost tot meciul. S-a cântat odată imnul de către galerie. Atâta fericire am avut.

Timp de 90 de minute din meci s-a strigat mai mult împotriva unor persoane decât pentru încurajarea echipei. Asta a fost să fie.

Dacă m-am simţit bine?!  NU!!!!

Nu m-am simţit bine deloc. Nu am înţeles de ce se scanda "Muie Walter!" nu era la meci, nu se uita la meci, nu aveam de ce să ne răcim gurile pentru asta. Mai bine cântam o cântare de pe valea Someşului. S-a strigat la greu acelaşi lucru, dar diferea persoana. De data aceasta era stimabila doamnă Prodanca. Aici am scandat şi eu că îmi "place" de ea >:) devil

Nu mulţi însă am făcut-o îndreptaţi spre tribuna oficială unde stimabila doamnă stătea, mai mult ca sigur cu fundul pe ceva de piele.

S-a scandat de vreo două ori în cele 90 de minute numele lui Cristian Dulca, cel care ne-a promovat în Liga I ultima dată, cel care la al doilea gol, alergând de bucurie era să răstoarne microfoanele. Cel care s-a agitat tot meciul, cel care a fost trimis de vreo 3-4 ori înapoi în "ţarc" de arbitrul de rezervă.

Timp de vreo 15 minute s-a scandat "Muie Dică"... Păi e el mai important ca şi iUbirea noatră, mai important ca şi un cântec lăsat de ani ca să-l cântăm? Aşa.... L-aţi suduit.... V-a dat un gol....

Unde sunt meciurile în care se cântă?! Avem cântece multe, nu ca şi Vasluiul care are unicul cantec "cea mai iubită echipă din Vaslui e FC Vaslui". De ce nu putem să păstrăm galeria aşa cum era pe vremea când mă ceream de la mama în parc şi de fapt mergeam pe stadion?! De ce nu putem să încurajăm, nu să instigăm?! De ce trebuie să lăsăm o impresie proastă femeilor, familiilor care vin pentru prima dată pe stadion?!

P.S. Mai avem multe de învăţat de la cei de afară....
P.S. 2. Vad ca si domnu Adrian a simtit cam la fel...

Mircea Olteanu aka Klentzi