Ultima perioada, a fost plina de neiliniste, de tristete, de stres pot spune. Ziarele au scris nenumarate stiri care ne-au adancit indoielile. Nu am stiut ce se va intampla cu viitorul nostru, nici acum nu stim. Chiar daca s-a anuntat noul “sef”. Pardon, noua “sefa” , viitorul nostru e tot incert. Intelegerile dintre mai-marii clanurilor, nasii si miticii au fost facute. Probabil ei stiu deja viitorul nostru.

Pentru noi suporterii care suntem prezenti in peluza meci de meci, e dureros. Noi suferim, cu voia, fara voia lor, noi suntem cei care nu dormim noptile, nu ne putem concentra la scoala sau la serviciu. Pentru ca iubirea noastra e asa de patimasa, incat orice altceva nu conteaza.

Singura noastra bucurie, acum, este inceputul campionatului. De abia astept sa fiu acolo in peluza, alaturi de toti prietenii mei cu sange alb-negru. Sa fim toti umar langa umar si sa cantam imnul nostru, care a fost conceput intr-o alta perioada grea din istoria Universitatii. Acel imn care ne provoaca fiori si care ne aduce aminte ca noi suntem acolo ca sa ducem mai departe IDEEA. Suntem acolo pentru toate acele suflete care pe parciursul istoriei, au iubit ”U”.  E mostenirea noastra si numai noi putem avea grija de ea.

Dragi suporteri, fratii mei, ne vedem pe stadion, cu fulare, esarfe, cu abonamentele in buzunar si cu pumnii stransi strigand din tot sufletul : “HAIDE U”!

Lavinia Nap