"U"! "U" e tot în Cluj. E clar un oraş alb-negru, sunt dovezi multe şi adevărate: ”În ţara noastră au fost multe oraşe cu glorie şi tradiţii sportive, dar parcă nici unul asemenea Clujului. Aici, în inima Transilvaniei veneau de pretutindeni viitori sportivi sau campioni, pentru că la "U" inimile băteau mai repede, iar sufletele se înţelegeau din primele clipe” (prof. Virgil Ludu).

În acest editorial mă axez în special pe handbal, secţia de fete. E sportul pe care mi-aş fi dorit să îl practic, dar le-a fost frică părinţilor că voi fi plecată prea mult timp de acasă.

Acest an a fost foarte bun pentru fetele noastre, sunt al treilea an la rând consecutiv vicecampioane şi mai au o performanţă: au spulberat “galacticele”. Sunt foarte mândră de ele, de fapt toţi suntem.

Nu am crezut în victoria lor împotriva Oltchimului, m-am dus la meci având unele reţineri. La un moment dat eram conduse cu 4 puncte, nu credeam că îşi vor mai reveni fetele, îmi pierdusem şi puţina speranţă pe care o aveam (rău am făcut). Eram atât de agitată, tremuram, mă durea stomacul, încât nici nu am realizat când au egalat. Lângă mine era un domn mai “ameţit” care îmi tot repeta : vom câştiga (cred că e adevărată vorba aceea că oamenii beţi şi copiii spun întotdeauna adevărul). Sala era în delir, am ieşit şi eu din transa în care eram prinsă şi mi-am dat seama că am greşit enorm când am crezut că nu vom câştiga, deja tabela arăta avantaj în favoarea noastră. Mă uitam la fete cum se bucură pentru fiecare gol pe care îl dădeau şi aveam lacrimi în ochi. Foarte frumos meciul şi atmosfera din sală. Bravo fetelor, sunt extrem de mândră de voi, vă mulţumesc pentru meciurile spectaculoase la care am luat parte atunci când mi-a permis timpul.

Închei editorialul printr-un apel către toţi suporterii "U"niversităţii. "U" e handbal, volei, rugby, atletism, judo, fotbal, baschet (fete). Ṣtiu că mai demult sala era plină la toate secţiile de sport  care purtau potcoava minunată. Chiar dacă nu toate au performanţă, trebuie susţinute pentru simplul fapt că e "U". Trebuie să fim alături de ei şi când sunt victorioşi şi când pierd. De foarte multe ori mă duc optimistă la meciuri, nu mă gândesc la victorie, ci la o sală plină unde se cântă pentru "U". În cele mai multe cazuri, sunt dezamagită.

Când întrebi un suporter al "U"niversităţii, ce l-a făcut să se îndrăgostească de "U" , acesta răspunde: în primul rând, galeria. La fel se pot îndragosti şi jucătorii, numai NOI putem să îi învăţăm ce înseamna cu adevărat "U".

Fetelor, vă iubim!

P.S. Vroiam să scriu numai despre handbal, dar ultimele 2 zile mă obligă să fac o mică paranteză cu referire şi la fotbal. Toată lumea va ţine minte ziua de Marţi 08.05.2012. Bornescu a dovedit că e un adevărat caracter şi respectă echipa şi suporterii la care joacă, chiar dacă a declarat mai multă simpatie alteia. Pentru că eşti caracter, Mircea Bornescu, îţi vom mulţumi mereu. Ne-ai făcut foarte fericiţi.

Clau, mă bucur că în cariera ta de antrenor, te-ai lovit şi de o asemenea problemă. Nu uita: ce nu te omoară, te face mai puternic.

Băieţi vă iubim!

Mândră că sunt "U"-istă!!!

Lavinia Nap