Am sa incep prin a va prezenta prototipul plin de paradoxuri al suporterului Uist. Nu prea are bani, insa peluza e plina si acasa si in deplasare. Nu e cine stie ce tenor,insa galeria se aude mereu minunat.  De aceasi categorie apartine si capitanul nostru drag, Szilagyi Zsolt. Nu e poate cel mai talentat jucator si nu il vezi prea des in teren. Insa atunci cand intra, reuseste sa faca diferenta. Nu a avut nevoie de prea multe sanse. La primul sau meci ca titular pe Cluj Arena, nu doar ca a stabilizat defensiva, dar a si adus victoria echipei. Un lucru e cert. Cand iti doresti ceva cu adevarat si mai pui si suflet, atunci poti depasi orice bariera.

Atat in peluza, cat si in teren, adevaratele caractere se cunosc in momentele dificile. Universitatea infrunta un nou potop in istoria ei zbuciumata. Majoritatea jucatorilor si-au gasit adapost in tomberonul din Ploiesti. Printre putinii ramasi se numara si Sisi care nu a parasit niciodata corabia indiferent de situatia de la club sau in ciuda problemelor sale medicale.

In timp ce Szukala facea anul trecut piruete in jurul mingii, adevaratul capitan isi astepta din nou sansa, indurand o durere mai mare decat cea provocata de nenumaratele sale accidentari. Din pacate, a fost nevoie de un nou soc pentru ca Sisi sa isi redobandeasca binemeritata banderola. Iar acum am certitudinea ca vom avea in teren un jucator care va pazi nu doar poarta echipei sale, cat si simbolul pe are il poarta cu mandrie.

De aceea vreau sa iti multumesc, capitane! Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru "U". Iti multumesc pentru devotamentul si dedicarea de care dai dovada. Si iti multumesc pentru ca oferi in continuare un exemplu demn de urmat pentru orice jucator.

PS: Cand tata m-a sunat duminica sa imi spuna ca a inscris Sisi, inima aproape ca dadea sa imi sara din piept. Imi batea la fel de tare cum sunt convins ca ii bate lui Sisi de fiecare data cand imbraca tricoul alb-negru.

Mircea Murasan