Multe se intampla in jurul lui "U" in ultima vreme. Saltul urias facut in 3 ani, de la un pas de Liga 3, pana la locul 5 in Liga 1 a atras atentia multora. Acum 3 ani doar Szolo ne-a salvat de la reluarea deplasarilor la Somcuta Mare, Targu Lapus etc. In cele din urma am reusit sa promovam. Ne-am vazut visul implinit, desi multi se temeau sa nu o patim ca in sezonul 2007-2008. A urmat apoi sezonul jucat in bejenie la Alba, Bistrita si Medias, incheiat, in conditiile astea pe un loc 8, loc pe care sa fim sinceri nu cred ca il sperau prea multi dintre noi. Insa in tot acest timp NOI am fost acolo, acolo unde "U" a jucat, acolo unde cei 11 alb-negri din teren ne produceau cele mai mari bucurii sau ne faceau sa ne varsam amarul in sticlele de bere.

Au ramas putine zile pana ce ne vom intoarce acasa, azi luandu-se decizia oficiala. Vad insa ca multi nu suntem multumiti de ce se intampla acum la club. Intr-adevar ultimele rezultate ne pun pe ganduri. Si eu speram sa fi inteles ceva din meciul acela de cupa pierdut cu Sanatatea si sa abordam altfel partida de la Giurgiu. Dar va amintesc inceputul de sezon de anul trecut, cu aproximativ aceeasi jucatori.

Ii inteleg pe cei care, dupa multi ani de umilinte asteapta acum sa vada "U" cat mai sus, dar sa avem rabdare. Lucrurile mari se obtin in timp. Sau preferati titluri ca ale celor din deal?

"U" se intoarce acasa. Citeam nu de mult paginile istoricului Bodea in care prezinta meciul cu Vasas, de la revenirea din bejenia din urma cu 60 de ani. Stadionul era un vulcan atunci. De asta sper ca la primul meci pe Ion Moina sa vad un stadion intreg cu fularele sus cantand "Slava tie studentie...". Pentru Cristinel Pojar, pentru toti cei care de-a lungul anilor au jonglat cu mingea in tricoul lui "U". Si nu in ultimul rand pentru noi. Pentru ca "U" suntem noi !!!

Mihai Morutan