Întotdeauna m-am considerat o persoană norocoasă…. Viaţa mi-a scos în cale, rând pe rând, persoanele potrivite atunci când aveam mai multă nevoie de ele; persoane ce, direct sau indirect, m-au ajutat să devin ceea ce sunt azi! În călătoria mea de până acum, am avut şansa de a cunoaşte şi convieţui alături de oameni aparte care au reuşit să îmi insufle dragostea pentru Universitatea Cluj. Acea dragoste care odată ce a prins rădăcini în suflet, nu poate fi stârpită! Acea dragoste pentru care este greu să găseşti cuvinte pentru a o defini...

Odată cu trecerea anilor am înţeles că „simbolul unor inimi româneşti” întruchipează „tărâmul de basm unde protagoniştii eternei poveşti, având acelaşi crez şi purtând în suflet aceeaşi dragoste, perpetuează istoria încărcată de trăiri şi evenimente a uneia dintre cele mai iubite echipe a fotbalului românesc!”. Am înţeles că Universitatea „reprezintă acea sintagmă ce defineşte la modul cel mai elocvent termenul de „acasă”. „U” Cluj constituie „sufletul pereche”, „prietenul” mereu alături atât la bine, cât mai ales la rău. Universitatea Cluj simbolizează acel „ceva” încărcat de semnificaţie, ce determină purtătorii acestui simbol să lupte pentru „ziua de mâine” neuitând nici o clipă „ziua de ieri”… „U” întruchipează perpetuum-ul mobile capabil să genereze atât de multă „energie” încât cei ce îl admiră, fermecaţi de alura acestuia, îşi focalizează toată dragostea şi atenţia pentru a duce mai departe moştenirea incomensurabilă primită de la predecesorii lor.” (sursa). Universitatea Cluj înseamnă „tradiţie”, „onoare”, „respect” şi „fidelitate”!

Pentru a primi de la viaţă, suntem datori a da acesteia partea ei! Haideţi să dăm o nouă dovadă din dragostea pe care mulţi dintre noi o purtăm pentru această „idee”! Haideţi să strigăm din adâncul inimii acel „Slavă ţie studenţie!” ce face să vibreze Clujul sau acel străvechi „Haide „U”” al cărui ecou încă răsună în minţile noastre! Haideţi să îi învăţăm pe Ceppelini, Calcan, Mengolo şi pe toţi cei ce îmbracă tricoul alb-negru ce ESTE Universitatea! Haideţi să sădim în sufletele noastre speranţa şi credinţa capabile să ne facă să scriem o nouă pagină de istorie! O istorie încărcată de momente de bucurie sau tristeţe, speranţă sau deznădăjduire, melancolie sau extaz.... Haideţi ca miercuri seara, cu sufletele îmbrăcate în alb şi negru, să îi ducem pe studenţii lui Falub, Pojar, Popescu şi Suller spre finala competiţiei care ne oferă posibilitatea, după cincizeci de ani, să obţinem cel de-al doilea trofeu – Cupa României! 

Numai „U”!!!

Violeta Merie