Până când vă bateţi joc de România, până când vă bateţi joc de “U”? 

Am impresia că în nişte laboratoare se lucrează la greu pentru diminuarea rolului simbolurilor naţionale, mai ales la nivel sportiv, în mentalitatea poporului român.

Dacă vă uitaţi şi la Timişoara şi la Craiova şi la Sibiu şi la Iaşi fie se distruge fie se încearcă tot felul de fuziuni care strivesc nume şi “înstrăinează” simbolul printr-un adaos nefericit. Se ştie că un petec la un sac este nesigur şi inestetic. Unde nu a mers petecul s-a distrus sacul sau se încearcă distrugerea lui.

Să fie un test pentru apropiata federalizare teritorială la nivelul UE, soldată cu pierderea de suveranitate? Să fie un test pentru români, acest întreg iureş “de evenimente” (pâine şi circ), care să distragă atenţia de la aplicarea imperativă a “politicul corect” al UE? Este nevoie de reducerea tăcere pentru acest scop, adică o ploconire totală? Este nevoie de anularea rostirii românilor, care iubesc românismul şi simbolurilor naţionale, de dispariţia lor? Nu ştiu.

Dar probabil că se vrea şi de către unii a se vedea cât de departe pot merge cu jocul nervilor unor oameni care iubesc necondiţionat simbolurile naţionale. Umilinţa fără margini se pare că este noua ordine anti-naţională, care se ascunde după o faţadă, care a fost confecţionată cu migală după 1989. Umilinţa prin care se vrea aducerea în sufletele “U”iştilor şi a românilor care iubesc românismul starea de lehamite, de deznădejde şi de pavlovianism, care sfârşeşte cu cea mai urâtă expresie pe care o poate adresa un om neamului românesc şi României “România este o ţară de…”. Să “ne” ierte Iisus Hristos şi Maica Domnului pentru o astfel de hulă la adresa neamului şi ţării

Cum vă explicaţi că a fi naţionalist a ajuns aproape un stigmat? În curând a iubi “U” ca simbol al unor inimi româneşti tot un stigmat vor unii să fie? Multora nu le convine probabil că “U”iştii stau camaradereşte sub tricolor, iubesc România şi nu renunţă la “U” ca simbol al unor inimi româneşti, pentru arginţii “gloriei” fără căpătâi. Cu cât rezistenţa este mai mare cu atât provocările şi atacurile sunt mai mişeleşti. E greu să distrugi un principiu “simper fidelis”, dar există picătura chinezească, care face ca răbdarea să se erodeze. Unii refuză să priceapă faptul că iubirea pentru “U” este echivalentă cu iubirea pentru neamul românesc, iar această iubire nu poate fi distrusă în cazul celor “semper fidelis”.

Cum vă explicaţi refuzul ostentativ de a numi Dr. Mircea Luca, fostul stadion Ion Moina? Cum vă explicaţi neruşinarea celor care cer chirie ca “U” să joace pe propriul stadion? Vorbim de stadionul lui “U”, vorbim de faptul că de acest spaţiu se leagă perenitatea simbolului unor inimi româneşti. Cum vă explicaţi că din mediul de afaceri clujan şi românesc nu se implică direct nimeni să susţină “U”?

Priviţi atent la tot ce se petrece printre rânduri în România şi la atacurile din toate părţile împotriva românismului reprezentat de “U”. Cu discreţie şi insidios sau direct şi cu făţărnicie veţi vedea că planul distrugerii acestui simbol naţional “U” a fost foarte bine şi cu migală săvârşit. Doar că cei ce vor probabil dispariţia sau “pubelizarea” valorilor româneşti şi înlocuirea (or exilul) românismului cu manelizarea – europenizarea forţată, vor trebui întâi să treacă “bocănceşte” peste românii care încă mai simt româneşte, adică le plac termenii dreaptă socotinţă, dreaptă credinţă, dreaptă rânduială.

Am fost, suntem şi vom fi un laborator perfect, ca ţară. Însă şi dacă ne-om trezi, atâţia câţi ne mai considerăm români şi nu cetăţeni europeni ori manelizaţi, îi vai şi amar de "laboratorişti"…Până nu vom vindeaca naţiunea de viermele nehodinit al comunismului cu toate feţele lui hidoase, ţara nu scapă de bătaia de joc a străinilor şi trădătorilor de neam şi ţară. Trebuie să ne luăm România şi “U” înapoi de sub influienţa lichelelor şi a canaliilor care bântuie ţara de 21 de ani şi să revenim la valorile româneşti, care mereu au ridicat naţiunea română de multe ori la eroism şi mucenicie.

Să nu uităm de ce a existat Avram Iancu. Să nu uităm că români ca Valeriu Gafencu sau Petre Ţuţea au suferit pentru ca neamul românesc să câştige îngăduinţă înaintea lui Dumnezeu. Să nu uităm că Eminescu a scris pe lângă poezie şi publicistică or politice într-un anume scop naţional.

Dacă unii vor ca “U” şi alte simboluri naţionale să nu mai fie, ei bine vor avea mereu rezistenţa celor “simper fidelis”, iar când cei “simper fidelis” nu vor mai fi se vor ridica alţii, cu mult mai multă râvnă pentru românism şi simbolurile sale. Vă puteţi bate joc de “U” şi de România, dar de distrus nu ne veţi putea distruge, fiindcă de la Dumnezeu este dată o dreaptă rânduială, o dreaptă socotinţă şi o dreaptă credinţă.

Ca “U”işti şi ca români ar fi indicat să privim cu înţelepţire dincolo de amăgirile care ni se servesc zilnic, doar astfel vom depista şi ne vom putea lepăda de iudele, “piloţii orbi”, lichelele şi canaliile care lucrează de după cortină…

Doamne ajută!

Ştefan-Mihai Martinescu