Simbolul nu piere, nici nu-şi rătăceşte iubitorii permanent rarisimi, ci mere�U� rămâne-va... în 5 iunie, am fost, la examen în Cluj pe linie masterală; venind în 4 iunie după o călătorie de 9 h, Iaşi �Cluj; după care calea paşilor mei a fost Clujana să văd Universitatea Cluj jucând; iar în amurg am scris cu nostalgia gândului la ultima înfăţişare a studenţilor pe gazonul de la Clujana, în liga a 2 a; în fapt, am fost să văd cum primesc promovarea ca universitari, în drept o treaptă mai sus pe calea spre eminenţia doctorală în fotbal, în nuanţa caracterului sportivităţii şi pentru onoare numelui �U�nic către valoricul care domină sportul universitar clujan; pe când cu toţii ziceam că �trebuie să promovăm altfel nu se poate�!!! s-a mai adăugat aspectul cu orice preţ, tocmai fiindcă vremile de astăzi sunt sub acest stigmat al lui �cu orice preţ� !?! Şi iată ne între memento şi moment, între ore şi clipă sau între oră şi clipe, promovarea; când gândesc dinspre sport Universitar Clujan îmi reactualizez ideea de mişcare sportivă iar când cuget spre eminenţă studenţească sportivă Clujană deja înseamnă că aportul existenţial nu mai iveşte altceva decât o certitudine; în altă accepţie nu promovarea mă bucură ci faptul că din 1919 la Cluj Napoca în Ardeal se strigă acelaşi �Haide �U� şi de mere şi de nu�!!! şi se cântă acelaşi imn de când a fi şi mere�U� a rămâne �U� Slavă ţie studenţie bine şi la vreme legitimat de Gaudeamus Igitur... tocmai de aceea �U� rămâne va mereu simbol al Ardealului, al României, al Clujului!!!
[i]Ştefan Mihai Martinescu[/i]