Ne meritam modelele? Oare?

Dupa ridicarea la ceruri a multora dintre disidenti, neamului romanesc i-au ramas pentru a cunoaste istoria reala a Romaniei – inca refuzata astazi si vreme de mai bine de 60 de ani cenzurata politruceste – marturiile din inchisorile comuniste, prin intermediul vietuitorilor „holocaustului rosu”.

Astazi desi tot mai putini au ramas acei care ne pot aduce marturisirea prin viu grai, acestia sunt refuzati la conferintele carturarilor pe motiv ca nu ar fi „politically correctness”.

Nu or fi ei astfel dar nici suferinta si experientele lor nu pot sa fie ignorate.

Tocmai de aceea cine cauta catre adevar, le poate cunoaste istoria, iar cine cauta cu onestitate, poate sa afle ce au insemnat acei ani de „mlastina a disperarii”, pentru o intreaga generatie, in constiinta careia dragostea de neam si tara a fost, este si fi-va o sfanta datorie.

Cata vreme ii vom exila si cata vreme le vom refuza rostirea, nu le meritam marturisirea.

Cata vreme ii vom alunga de la usa inimii sau le vom ignora invitatia de a cina impreuna cu ei, nu le meritam povetele.

Cata vreme ne vom lepada de exemplul dragostei lor de neam si tara sau ne vom rusina de ei, refuzandu-le un pahar cu apa, nu le meritam nici jertfa dar nici mucenicia.

Cine isi merita cei 30 de arginti? 

Cei cu multe chipuri cioplite, de care societatea romaneasca nu a dus, nu duce si nu are sa duca lipsa.

Cei pentru care banul, violenta cu orice pret, interesul personal, arghirofilia, demagogia, minciuna ori populismul, gloria perfida a eului lor, starea fatarnica a constiintei afectata de metehnele firiesei trufii, conteaza mai mult decat simbolurile nationale.

Cei care sub fatada simbolurilor nationale isi ascund duplicitarul ori au alte intentii decat acelea care privesc rostul si rostirea in adevarul acestora.

Intentiile lor sunt perfide si de multe ori degenereaza sau instiga la violenta, demagogie si populism de cea mai joasa speta.

In nemernicia lor acestia se ascund dupa simboluri, disimuland intentiile rele si simuland dragostea de/ pentru simboluri nationale.

Ne meritam iudele? Dar fariseii? Dar carturarii?

Da, cu siguranta ca le meritam atata vreme cat nu ne putem dezice de chipul lor cioplit. 

Sunt multi iubitori de iude. Iudele iubesc la randu-le sunetul gol si-n van al argintilor. Multora le place sa se scalde in fariseism, ignoranta si uitare de eul „mandriei unor inimi romanesti”.  Fariseii si carturarii nu recunosc iudele, care, atunci cand au remuscari, vin si le arunca cei 30 de arginiti in prag, ci le aplica metodele fariseice, ignorante si de neant. Fariseii, carturarii si acei dintre clujeni care au ales sa fie sclavi ai uitarii, dau numai desertaciune ori pierzanie Clujului dar si Romaniei.

Ei, cu totii isi merita-vor povara, care repetabila sa le fie prin istoria reala, complicitatii celor 30 de arginti.

Azi am fost la o sedinta de potentati. Acolo s-a discutat despre „U” Cluj. Nu mi-a placut mai nimic. Nu am aflat nimic nou.

Situatia ramane in coma de gradul 3.

Cele mai penibile imagini pentru ziua de astazi, au fost doua:

In primul rand comportamentul sfidator, privirile factice si ochirile de superioritate din partea „alesilor” si „alesului” „sefu” & com la adresa noastra.

Au fost doar 3 exceptii, dar care nu m-au convins deloc.

In al doilea rand, nici „discursul” de la sectoru juridic, nici cel venit de la „sefu”, nici „declaratiile de iubire” sosie din partea „alesilor” nu m-au impresionat.

Am devenit imun la discursul, lamentarile tristelor figuri sau declaratiile (de) politicieni(lor) ori celor din administratie.
Eu unul nu ii mai cred, tocmai de aceea nu am fost la vot, nu voi mai merge la nici o sarbatoare nationala cand vor fi de fata iudele, fariseii, ignorantii si acei care au ales sa uite de „mandria unor inimi romanesti”. Mi-am pierdut aproape 2 h din viata mea asistand la o sedinta de potentati.

Si totusi „ma bucur” intr-un fel ca am fost gratis, fiindca a doua oara nu mai merg. Nu are nici un rost. Vad destula paine si circ, pe bani, la TV...

Stefan –Mihai Martinescu