Un cert câştig pentru echipă şi pentru joc este Cojocnean, cel care aduce în strategie vivacitate iar în mişcarea echipei dinamică prin alerteţe.
Cu siguranţă are poftă de joc. Cel puţin în prima repriză parcă şi apărarea o fost mai bine aşezată Bazzi parcă este un pic mai stăpân pe joc decât Mendy deşi nu excelează la capitolul viteză; de aceea poate că după încheierea campionatului atât lui Mendy cât şi lui Bazzi ar fi bine să i se afle un înlocuitor concurenţial. 
Şi chiar dacă ratează un penalty nu ne supărăm pe Claudiu Niculescu fiindcă el a înţeles ce înseamnă fenomenul „U”nic românesc studenţesc clujan... a înţeles ce înseamnă sa te îndrăgească un oraş întreg pentru fidelitate şi seriozitate...
Lui Adrian Cristea cu siguranţă îi plac floricele de primăvară şi nu doar atât; am observat că îi place să le şi cultive în careul advers cu o eleganţă specifică unui prinţ cam mofturos la mişcare, dar, care deşi plecat din capitală şi mai apoi ajuns grădinar într o împărăţie alb cu negru credem / sperăm că o venit cu gândul curat de a i cuceri şapca roşie, treptat sau constant dacă a fi să fie nu i va fi greu deloc... să nu uităm că oraşul lui Adrian Cristea este din România lui Eminescu şi Creangă, ţinutul celor şapte coline, Iaşul liric şi mereu cu acea boemie dinspre Copou şi mereu cu acea tradiţie drept măritoare care animă românismul.
Recunosc că la sondajul ucluj.ro am votat împotriva lui Adrian Cristea fiindcă mă enerva lentoarea balcanică în care zăcea de o vreme nainte DAR apoi am realizat ceva, că acest fotbalist joacă nu precum Machado râzând în ritm de samba ci surâzător şi cu doza de ironie menită să enerveze masochist suporterii dar mai ales să angoaseze adversarii iar cine nu îl înţelege în acest sens este bine să caute publicistica şi politicile eminesciene cele atât de hulite până şi astăzi...  chiar dacă o plecat poetul Goga iată că avem la „U” un povestaş în devenire Adrian Cristea, care când vrea ne spune cam cum stau treburile cu fineţea jocului de gleznă...
Astfel că să ar fi bine nu se lase culcat pe o ureche şi să piardă şapca roşie a împărăţiei...
Barele l au ocolit pe Marius Popa, un sportiv dedicat sportivităţii fie că o fost la Timişoara fie că acum este la Cluj, dar golurile cele două or venit de la Cojocnean, un real câştig, se oare că este anul lui, cel puţin dintru final de campionat.
Prima repriză a fost precum într o îmbinare fericită de după amiază cu soare şi un început de săptămână în care apropierea Sfintei Sărbători a Învierii Lui Iisus Hristos adunce lumina dar şi plăcerea de a te bucura cu măsură şi de victoriile care fac sufletul să tresalte în sensul acela atât de drag al spiritului românităţii, dat de portretul „simbolului unor inimi româneşti”...
Machado, ratează golul 3 dar nu ezită niciodată să atace poarta adversă, iar Abrudan pare să fie ieşit din letargia ha mai ardelenească şi a fi intrat în mişcarea ha mai chibzuită tăt ardelenească. Pele o fost mereu prompt la recuperare iar Buhuş o fost discret însă bine pus la punct când o fost vorba să se apere în teritoriul său... Boştină pare şi el un căpitan cuminte dar cu limpezime la mijlocul terenului şi coordonare... „U” o jucat la posesie iar Craiova a jucat posesiv dar steril şi fără vreo noimă, plictisit şi cu mult echivoc... într o parte o fost aşteptare iar într o altă parte o fost o zbatere zadarnică din care nici măcar Costea nu a putut să fie decât rătăcitor în mulţime... cu alte cuvinte universitarii clujeni or fost cu gestionarea timpului iar universitarii craioveni cu rispirea acestuia...
Este de bine că domnul Florian Walter stă alături de studenţi fiindcă astfel sesiunea de primăvară –vară este tratată mai serios decât cea de toamnă –iarnă, iar ideea de a l trece pe Cristea ceva mai la mijloc în meciul cu *** a fost una de bună creaţie a superiorităţii jocului în 10 oameni al Universităţii... un joc pentru care le mulţumesc jucătorilor dat fiindcă în 13 aprilie o fost şi ziua me de naştere... ei nu or făcut decât să fie în tonul „U”man de rostiri omeneşti din inimi clujene fără vreun vicleşugul care o devenit un scop şi fără de făţărnicia care o devenit un mijloc al cocinarilor cianuraţi mai nou din deal dotaţi cu boxe leşinate şi inspiraţi de metodele tristei amintiri securiste...
Da, astfel că jucătorii au ştiut când o fost cazul că pot juca şi cu determinare spre a onora nu doar culorile, nu doar valorile nu doar demnitatea unui oraş al ROMÂNIEI, Clujul ci şi galeria, care bine le o scris arpadienilor cu carte de muncă despre cine o fost primii în Ardeal...
S a încheiat cu 3 la 0, fireşte pentru „U” Cluj...
PS. Este remarcabilă atitudinea cinică http://buletindecluj.wordpress.com/ a jurnalistului clujan Adrian Cinpoeru care a fost singurul „U”ist din mass media care a scris clar şi răspicat NU imposturii, demagogiei şi ridicolul smintelilor antinaţionale şi antiromâneşti... sunt curios pe când se vor solidariza şi alţi jurnalişti clujeni „U”işti cu acest om, român adevărat şi „U”ist
Doamne, ajută şi Sfintele Sărbători de Paşte ne să aducă întru inimi bucurie iar în suflete lumina Lui Hristos cel Înviat!

Ştefan Martinescu