5 ani am stat la Cluj; 5 ani studenţind la filosofie; 5 ani care au edificat conştiinţei mele treptal ceea ce are să rămână dincolo de ceea ce sunt eu şi anume �o idee� �U� Cluj; 5 ani de prezenţă întru fapt istoric sportiv studenţesc, de permanenţă dintru act ca suporter studenţind, mereu mândru purtător al primei mele şepci roşii; 5 ani în care fie pe stadionul Ion Moina fie mai apoi pe Clujana am cântat �Slavă ţie studenţie�, Gaudeamus sau �Pe valea Someşului� tocmai fiindcă �U� este o echipă precum alta nu-i; 5 ani în care rareori nu am purtat pecetea �U� fie că eram la Teatrul Naţional, fie că eram la TIFF, fie că eram la cursuri, fie că mergeam prin Cluj...
În primul an abia venit din Haţeg, ca student la filosofie, deşi luasem act de existenţa Universităţii Cluj de la UBB, de la bunicul meu, tatăl meu şi fratele meu, aveam pasiuni timişorene în ceea ce priveşte fotbalul.
Culoarea favorită fiind alb�violet o purtam când şi când mergând prin Cluj.
Într-o bună zi, fiind în bus am realizat că alături de mine este RJ, un om dedicat lui U� pe viaţă. Ştiam de omul Cenan, auzisem de român�U�l Mircea de la colegii de cămin din Mărăşti şi de la puţinii prieteni "U�-işti iar faptul că autocarul lui U� era mereu în �Groapă� la Expo Transilvania, adică în Mărăşti un loc atât de drag mie şi UCG era acolo însemnau toate detalii importante de reper.
Am coborât împreună şi am intrat în dialog; mi�a spus atunci că respectă Banatul implicit Timişoara şi mi-a făcut o invitaţie la meciurile Universităţii Cluj să văd cum este galeria Clujului să cunosc fenomen�U�l, val�U�l galatei şi farmec�U�l.
Ei bine, de atunci a începutul TOTUL PENTRU �U� de la cunoaştearea simbolului ca atare, de la modul în care era deosebit preţuit acesta, de la clipele UNICE pe care le oferea la prolog fotbalul mai apoi baschetul şi handbalul toate mi-au intrat la suflet cum se zice.
Astfel am ajuns să iubesc cunoscând la rândul meu ceea ce doar auzisem de la bunicul meu, de la tatăl meu şi de la fratele meu, �U� Cluj fiindcă cine petrece o vreme în Cluj şi nu iubeşte �U� apăi să ştiţi că în zadar a fost...
De aceea sincer vă mărturisesc că fără �U�, Cluj-Napoca, în drept, Ardealul pământ românesc, nu ar fi rămas acel ţinut boem al fotbalului studenţesc sub mănunchierea românităţii dovadă fiind pavăza ecoului în timp care a dus generaţii la o reală identitate studenţească �U� istă totul fiind transmis om către om sub rostirea împreună �Haide �U�, Tempo �U� fiindcă ieri, astăzi şi mâine �U� este cl�U�jul şi astfel va fi mere�U�...
Când este să scrii despre �U� realizezi faptul că alte detalii între alb şi negru sunt inutile; doar şapca roşie este nuanţa care legitimează pecetea nobleţii unei stări de spirit a oraşului aceea universitară; fiindcă oare nu i (în)(cu)(spre) folosul conştiinţei de eu a omului, românului şi ardeleanului din pretutindeni să fie cunoscut prin �U�nica iubire adică �U� Cluj �simbolul unor inimi româneşti�?!? Fireşte că da; atunci cândva, acum şi aici, astăzi şi mâine, în viitor, mere�U�, n�Umai �U�!!!
Universitatea 1919 Cluj astăzi în opinia mea este aceeaşi, ca simbol, ca suporteri, ca valoare a întregului 1919. De aceea cine vine la �U� este ALES şi nicodată nu alege de aceea �U� este leagănul românităţii unui mod de a fi, a gândi şi a dăinui...
Din IAŞI cu dor nestins şi drag nespus de �U� Cluj, studentul �U� ist...
[i]Stefan Martinescu, suporter[/i]