Vorbeam cu Elevu despre fotbalul gălăţean şi concluzia a fost că la Galaţi există forţa de grup şi mai ales chef de muncă, adică fotbaliştii aleargă mult şi tot jucătorii de fotbal se află coerent unii către / pe alţii cu mingea în teren; în alt sens şi pe înţelesul „grupului” le cam place fotbalul gălăţenilor sau le place să bată mingea de le iese scorul corect încă din debutul campionatului.

Şi, uite astfel uimitor că se poate juca fotbal şi cu bani puţini la buget şi în condiţii decente; şi, uite chiar aşa paradoxal de dragul mişcării şi din plăcerea pentru jocul cu balonu rotund să fie „activitatea sportivă” că restul se vede în teren...

Şi la „U” există un grup; acela al transferaţilor de la dinamo, excepţia o face doar Claudiu Niculescu – cel care a înţeles câte ceva din sensul spiritului universitar dat fiind faptul că şi a avut începutul la Craiova care tot de spiritul universitar se leagă – din grup, dar vezi tu cetitorule că Niculescu nu poate să facă sigur primăvăratece floricele dacă „grupu” „nu ştie d astea” cu balonu rotund pe un teren rău, apoi pe un antijoc şi nu în ultimul rând pe nocturnă...

Mai vorbeam cu Uişti care erau încântaţi de transferurile ultime iar înainte de meciul cu cei din Braşov – altă echipă care joacă precum la Galaţi iar contextual decent nu sunt departe de Oţelul – unul dintre Uişti mi a spus că „se gată egal” şi sincer nu l am crezut, dar aşa o fost egal...

Schimbăm terenul atunci, adică ne punem pe excursii iniţiatice geo –strategic la Bistriţa şi la Mediaş, asta fiindcă lucrările la stadionul Universităţii Cluj cică nu vor fi gata nici la vreme şi nici la dorinţa suporterilor, fiindcă poate „grupu” mai prinde ceva istorie din Ardeal, că spiritualitate ortodoxă ioc; pentru „grupu” de coeziune cocalară „spiritualitatea” stă în valori ivite din „meandrele” măsurabile în cele două „sinergii” beutură&bani, ale „faptelor” în multe obssesiuni la bară şi eventual nelipsitele de la urechea fără de muzică, manele...

Domnul Walter spunea locurile 8-12; ei au înţeles că se pot relaxa total şi mai ales fără griji dintru început, aşa ca Boştină o rămas blazat la antrenamente, fiindcă oricum Păcurar rămâne la acelaşi nivel de scuipat pe jos, de altfel sincer cred că eu alerg mai mult decât Delgado la un antrenament aşa în general (ar trebui să se facă un concurs de rezistenţă la alergat şi veţi vedea că pe Delgado nu l ţine înaintea suporterilor) astfel că „gupu” şi înainaşii săi sunt molipsitori şi la ceilalţi, deşi este de ştiut că dacă pui un petic bun la un sac rău ai toate şansele să crape sacu fix când ţi lumea mai dragă... 

Cândva, la un meci al echipei a doua, suporterii strigau către „jucători” „suntem geloşi pe voi că beţi mai mult ca noi”, asta când au văzut că jocul este ca după o beţie obssesivă şi la pauză au luat fain frumos o minge, au improvizat o poartă şi s au pus pe un joc... astfel că am avut ce pe teren nici nu putea fi vorba, adică fotbal... să sperăm că nu vor fi suporterii puşi în situaţia să se aleagă şi să deie anunţ la ziarele din Ardeal şi Banat să căutăm ardeleni şi bănăţeni studenţi care să vină la Universitatea Cluj pentru a juca fotbal de drag pentru „culori, onoare şi valori”.

Mai este o strigare „Haide U şi de mere şi de nu”, iar Unguruşan o ştie cel mai bine. Nu ştiu însă dacă o înţelege în sensul ei profund. Eu cred că la cum joacă o înţelege în sensul ei de „laissez faire”, adică în alt rost decât cel al edificului realizărilor, asta ca să dumirească şi „grupu”, dar şi „all inclusive” plus Unguruşan care s au lăsat molipsiţi de la „venituri”.

Nu mi e teamă să o spun că Paul Ţene înţelege cel mai bine spiritul universitar sau studenţesc probabil că de aia o ajuns la Urziceni, iar cred că bucurie foarte o fost la „grupu” când Sisi s o accidentat (or scăpat de omul iubit de tot sufletul suporterilor din apărarea lui U care nu ţine la tăvăleală a la bar din capu lu „grupu” dar nici la micile chermeze) şi iarăşi nu mi teamă să fiu nedumerit cu privire la acei juniori de perspectivă care înainte să vină domnul Walter jucau la echipa a doua, tot Elevu mi a spus că „s au stins”...

Lu domnu Badea îi place la Teatru (îi recomand „O istorie a comunismului povestită bolnavilor mintali” poate iese din impasul letargiei dinspre „grupu”&com); dar totuşi dacă duce la teatru „veniturile” cred că înainte de toate ar trebui să priceapă că la Cluj –Napoca ACTORII nu au studenţit spre a juca pentru ca mai apoi „grupu”&com să îşi bată joc de „simbolul unor inimi româneşti” pentru că ei „nu ştiu de astea”...

Domnule Walter încercaţi totuşi să nu lăsaţi la mintea „minorată” a unui „grup”&com un vis, o idee, un ţel care a luat FIINŢĂ dintru ROMÂNISM în 1919, ca împlinirea unui vis, ca permanenţa întru o „U”nică idee, ca un ţel de neţărmurită „U”nică iubire faţă de „simbolul unor inimi româneşti”...

Doamne, ajută, că măcar la „U” banii nu au iz de cianuri...

Ştefan Martinescu