Este “o dramă” că am pierdut după modelul din 2008. Nu credeam că astfel va fi dar uite că s-a întâmplat.

Regia şi scenariul au fost uşor diferite dar “drama” vine din lipsa de inspiraţie a celor care au crezut că pot face un copy –paste fără ca noi “U”iştii să ne dăm seama de făţărnicia celor implicaţi şi care cred că suntem atât de creduli într-o realitate de mult confiscată de minciună, de hoţie şi de ridicol.

Nu îmi este teamă să afirm că cineva cu bani mulţi într-o ţară sărăcită când de unii când de ceilalţi îşi bate joc nu doar de "U" ci şi de Cluj cu permisiunea celor care ar trebui să vegheze la aplicarea legilor în România. Din păcate în România legile se aplică preferenţial şi după cum “bate vântul frunza-n dungă”…

Penalty nu a fost. Am văzut şi la reluare numai tuşierul nu a văzut, dar să nu uităm că hoţia nu cunoaşte frontiere sau etnii.

Adrian Cristea dacă era în campionatul Angliei eventual câştiga respectul arbitrului pentru joc bărbătesc dar el combină jocul prea agresiv cu lenea prea nesimţită şi la un astfel de meci ciudat iese cartonaşul roşu. Aş vrea să cred că starea lui de nervozitate nu a fost decât din pricina emoţiilor în acest meci.

În timpul meciului cât am fost în peluză mărturisesc că nu am mai simţit că sunt singur în ţara mea ca român.

Dacă toţi românii ar fi la fel de uniţi precum "U"iştii când vine vorba de simbolurile româneşti altfel ar arăta România şi preţuirea pentru valorile naţionale tot mai des uitate în vremea “valorilor” europenizării mult sau mai puţin forţate.

După meci am revenit pe străzile Clujului şi am realizat că fără atmosfera din peluză mie îmi este dor de acea Românie prezentă mereu în peluza “U” dorită de Avram Iancu, Mihai Eminescu, Valeriu Gafencu, Mihai Viteazu şi alţi români care au dorit o ţară "a românilor şi numai a românilor".

Aş vrea dacă se poate România din peluza “U” în toată ţara . Ar fi un vis al întregirii împlinit. Anul 1919 nu va fi uitat de clujenii cu sufletul curat niciodată.

Mă bucur că am avut onoarea de a fi în mijlocul peluzei “U” şi mai ales bucuria mea este că am descoperit în viaţa asta ce înseamnă să iubeşti “U”.

Să mergem mai departe cu fruntea sus fiindcă avem o misiune naţională de indeplinit: să purtăm pe veci în inimă simbolul unor inimi româneşti şi să ducem mai departe povestea adevărată a iubirii pentru “U”, cel demn, cinstit şi onorat din 1919.

La Cluj prin “U” spiritul românităţii dăinui-va peste vremi.

Astăzi de dimineaţă m-am trezit şi am văzut că “U” este la fel ca în 1919. Am pus simbolul la reverul cămăşii şi am mers mai departe. Aşa începe fiecare zi din viaţa unui “U”ist.

Haide "U"

Mihai Ştefan Martinescu