Am fost şi eu curios să văd pe viu cum îşi dedică viaţa sportivă pe teren jucătorii Universităţii Cluj (îmi este din ce în ce mai greu să le zic studenţi unora, iar universitari pentru alţii, ar fi mult prea generos termenul pentru a fi pus în aceeaşi miză cu mercenariatul prestat ici şi colo de la meciul cu Mediaşul încoace).
Am fost şi eu să văd diferenţa între ce înseamnă un antrenor şi un selecţioner şi da, am văzut încă de la meciul cu Universitatea Craiova (care să fim oneşti trăieşte jocul şi începe să respire fotbal veritabil oltenesc, studenţesc şi universitar, adică are pepinieră).
Dar, totuşi mi-am spus că este mai bine să fiu de faţă, fiindcă la TV nu ai parte de acele detalii care lipsesc la montaj... adică perplexitatea lui Pană din repriza a doua.
Astfel că am fost şi am văzut o echipă Universitatea Cluj în prima repriză abordând cu lejeritate meciul, ceea ce evident aduce mereu a impresie de căştigare certă a partidei într un mod lejer şi chiar elegant de samba aşa cum au fost golurile marcate de Machado.
Apoi am admirat ieşirea din apărare cu orgoliu rasial a lui Mendy, cu încântare am privit-o.
Şi da, am mai văzut un Balde bun la recuperare şi pase ca la antrenament în prag de apărare, evident iarăşi o amăgire că meciul va fi lejer.
Am mai observat că lui Păcurar nu prea îi cade bine postul pe care joacă şi dacă nu îi place fireşte că nu poate decât să îşi dovedească necalităţile şi lipsa de eficienţă.
Iarăşi Piţ adus de la Roma ca de obicei este ţintuit ca rezervă şi nu înţeleg motivele cum nu am înţeles nici faptul că Delgado a cam uitat de incursiunile încântătoare din odinioară ori oare ce a înţeles Tobă din lecţiile fotbalului mare de pe urma căruia a rămas doar cu tricourile.
A doua repriză a fost una de rutină, aşa ca la Braşov, ca la Craiova, ca la Mediaş şi aşa mai departe... adică un joc din care acei care au prins doar a doua repriză ar fi crezut sincer că Universitatea Cluj conduce detaşat.
Lui Boştină i-a pierit cheful de fotbal iar lui Claudiu Niculescu îi era totalmente lehamite pentru mingile aiurea pe care le primea şi neobişnuinţa lui Machado de a se plasa în ritmul său ŞI îi era fatalmene lehamite de un arbitru care a fost la înălţimea gardului doar la propriu fiindcă la capitolul figuranţi a fost cel dintâi...
Lecţia colectivă de la primul gol al brăneştenilor (ce şod sună) a fost urmată de o altă lecţie individuală care a arătat mahmureala bramburită din apărarea Universităţii Cluj (mda, poate fură ceva meserie şi antrenorul Pană de la antrenorul Stan, chiar dacă au opţiuni fotbalistice diverse)
Jocul a continuat, în tribună suporterii încurajau echipa, unii nu se mai uitau DAR NIMENI NU A PLECAT, toată lumea a rămas până la final, un final abordat cu o lejeritate cinică de jucătorii Universităţii...
În fine, s-o gătat 2 la 3, avem locul 9 şi ne încadrăm în conformitatea planului; au urmat exclamări de genul �nu vi-i ruşine, mă?� sau solicitări spre Niculescu să i motiveze iar lui Pană să îi înveţe mai bine jocul iar dacă se poate să nu mai facă schimbări fără legătură cu jocul de fotbal...
DAR, apoi Claudiu Niculescu a aplaudat galeria iar galeria a aplaudat gestul lui Niculescu şi clar că nimeni nu a plecat acasă până nu s-a strigat Haide "U" implicitul şi de mere şi de nu se înţelege că va fi mereu în inimile suporterilor asta indiferent cât de mare este bătaia de joc faţă de simbol a unor jucători de fotbal care încă nu şi au procurat cartea �Şepcile Roşii� (mda, poate îi vine o idee lui Pană sau finanţatorului Walter să deie o fugă pe la anticariatele din Cluj şi să cumpere vreo 90 pentru toată lumea nou venită la �U�).
Mărginean o plecat aproape nervos, în timp ce se auzeau vociferări despre cotele la pariuri, despre blat şi despre personalităţile antrenorului din prima repriză şi din a doua repriză şi nu în ultimul rând despre ultimul derby din România, fiindcă nu i aşa trecutul (în care atât unii cât şi alţii cam luau tot ce era mai bun din ţară şi jucau după dictare la marea disimulare) nu ne /se lasă, fără dezbateri...
Urmează un alt derby de data asta real, de tradiţie cel de la Timişoara din Banat între F.C. Timişoara (care încă este la recuperarea palmaresului) şi Universitatea Cluj care are toate atuurile (numai ce au universitarii olteni nu, adică jucători crescuţi la Cluj şi selecţioner) însă mai stă bine doar la pepiniera de mici Uişti şi juniori (singurii care îşi merită aplauzele sunt micii Uiştii care ne au încântat la pauză cu jocul lor �sperăm să nu se piardă prin campionat ca multe alte generaţii din care s a întors doar Păcurar) şi se pare la nivel financiar, care nu se reflectă la structuralul jocului echipei (minuni sunt doar la Galaţi, da să nu uităm că totuşi Oţelul s a înmuiat la jocul cu �U� şi atunci mai poate cineva înţelege ceva, fireşte că nu, atunci rămânem doar speculativi).
Şi oricum este primul an, astfel să nu uităm nicicând �Haide U şi de mere şi de nu� însă doar atât să nu ne intre în reflex, prin rutina jocului fad şi a rezultatelor mici şi foarte mici...
Doamne, Ajută!
[i]Stefan Martinescu[/i]