Universitatea a pierdut cu Victoria Brăneşti. Vă miraţi? Nu e nicio surpriză. De fapt, e o confirmare a ceea ce simţeam unii dintre noi de mai multă vreme. Că �U� are puseuri, momente perfecte, dar că, per ansamblu, nu este tocmai o candidată la cupele europene. Ştiu, a bătut în Ştefan cel Mare, dar acolo a învins în ultima vreme cam toată lumea. Mai puţin Steaua... :)
În acest campionat, �U� a depins (poate prea mult) de Claudiu Niculescu. Când lui Clau-gol i-a ieşit jocul, echipa a impresionat; când nu, a clacat. Niculescu este tensiometrul Universităţii. Îi iei pulsul şi ştii dacă �U� poate sau nu să facă un meci mare. Luni, din păcate, pulsul şi forma olteanului au fost slabe. Inima i-a bătut mai ritmat lui Machado, dar brazilianul are numai talent, nu şi capacitatea lui Claudiu de a-şi mobiliza colegii, de a-i împinge spre succese.
Alb-negrii ar trebui să se bazeze mai mult pe antrenor şi mai puţin pe un jucător, fie el şi excepţional. Pe bancă e cartierul general, acolo se întocmesc planurile de asalt şi de apărare. Din păcate însă, strategul de pe banca Universităţii pare să fi pierdut hărţile şi mintea limpede. Când încasezi trei goluri aproape meci de meci, nu poţi da vina pe ghinion. Nu mai trebuie să îţi pui problema dacă apără Matache sau Huţan, dacă joacă Balde sau Munteanu, ci dacă tu îţi faci treaba bine. Nu spun că Pană trebuie dat afară, ci doar observ că omul a intrat în pană de idei. Şi că �U� devine, cu el pe bancă, tot mai vulnerabilă. O echipă care respiră doar pe o nară: Claudiu Niculescu.
[i]Ionel Lespuc[/i]