Prima galerie organizată a Universității Cluj a fost înființată în 1972, de un grup de studenți în frunte cu Gheorghe Florea și se numea  Amicii „U”.  Membrii  galeriei aveau legitimații și plăteau o cotizație lunară. Au trecut 40 de ani de atunci!  E timpul sa demonstrăm din nou că:

Suntem „U”-iștii Clujului iubit
Uniți cu toții într-un avânt
Pornim din nou cu sufletu-nfrățit
La luptă cu un singur gând
Haide, „U”! Haide, „U”! Haide, „U”!
Ești simbolul tinereții studențești
Haide, „U”! Haide „U”! Haide, „U”!
Ești mândria unor inimi românești
Noi luptăm ca să-nălțăm
Prin avânt, voință, zâmbet și prin cânt
Un trup nou... braț de fier...
Suflet nou... smuls din cer
Haide, „U”! Tempo „U”! Haide, „U”!

Dacă vrem să se întâmple ceva bun la "U" în primul rând trebuie să ne schimbăm NOI! Atitudinea abordata nu trebuie să fie cuprinsă de orgolii. Încet  totul va începe să revină la normal, prin UNITATEA care ne-a caracterizat şi am dovedit-o de multe ori.

Mulţi spunem: „U SUNTEM NOI!”  suporterii. Numai datorita noua a reuşit clubul acesta să supravieţuiască atâtea decenii şi să facă faţă atâtor probleme.  Iar acum a venit din nou momentul  să ne apărăm Simbolul. Acum numai noi mai putem face CEVA, dar  CU ATITUDINE POZITIVA!!! Trebuie să ne trezim acum, până nu va fi prea târziu. Ştiu că toţi ne dorim să devenim ce am fost, să redevedim o forţă, Uniţi  şi cred că pentru asta  TREBUIE să lasam orgoliile personale deoparte.

Amintiţi-vă că: ”Scopul nostru nu e acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu recorduri, ci armonie. Nu ură, ci camaraderie. Nu speculă, ci jertfă!”

Dragostea față de “Sepcile Roșii”, nu a murit şi nu o să moară niciodată. Poate acum ne-am „rătăcit” puţin. Odată cu revenirea  pe Mircea Luca, multi nu ne-am simţit acasă pe noul stadion care este poate prea modern pentru spiritul boem al „Universităţii”.

Nu de putine ori  mă gândesc la Mediaş. Mergeam la Mediaş ca acasă.  Acolo venea doar  lumea pe care o cunoşteam, dar apoi mi-am dat seama că şi aici vine „lumea” pe care o cunosc.  Fiind aşa de mare „casa” suntem foarte împrăştiaţi  şi s-a  diluat puţin  sentimentul acela de apartenenţă la un Grup care crede într-o IDEE! Un grup cu care te identifici şi cu a căror membrii  te simţi bine şi îţi face plăcere să îi revezi .

De multe ori in tribună mă  gândeam:  eu sunt aici ca să ma întâlnesc cu voi, să cântăm pt „U”! Nu contează adversarul, nici scorul.

Eu vin pe stadion pentru ”U”.  Iar „U” sunteţi  VOI TOŢI!

Codruţa Lazăr