Sezonul 1993-1994 al Cupei Romăniei a adus în cadrul şaisprezecimilor un adversar din ligile inferioare pentru Universitatea Cluj la acea vreme şi anume Sportul Călăraşi, pe care am eliminat-o la penalty-uri, scor 5-3, după 0-0 în timpul regulamentar de joc. 

În optimi formaţia noastră a învins la Sibiu pe Aro Câmpulung Muscel, scor 2-1, după ce muscelenii eliminaseră în turul anterior Rapid Bucureşti. Şi a venit momentul sferturilor de finală în luna martie a anului 1994 şi  o deplasare memorabila la Târgu Mureş unde am jucat cu F.C. Braşov, iar după 120 de minute de joc, aici incluzind şi prelungirile scorul a fost 0-0 şi s-a ajuns la punctul cu var, unde formaţia noastră a câştigat cu 6-5, după ce portarul nostru Zoltan Iaşko a făcut minuni între buturi. Am făcut deplasarea 7 autocare şi maşini proprietate personală iar pe "Municipalul "mureşean", acolo unde pe vremuri evolua ASA, galeria noastră a fost la înalţime şi i-a împins pe studenţi  spre victorie şi calificare. 

O lună mai tarziu, în cadrul semifinalelor, sorţii ne-au adus în faţă formaţia Gloria Bistriţa, iar federaţia a hotărît ca partida să se desfăşoare tot la Târgu Mureş. NU se poate descrie în cuvinte ce atmosferă era în gara din Cluj-Napoca, unde 20 de vagoane de uişti au pornit cu un tren special, alte cateva mii cu autocare şi maşini personale, încrezători spre o calificare în finală. O tribună şi două peluze erau pline până la refuz cu suporterii noştri. În minutul 83 al meciului Radu Sabo scapă singur cu portarul Florin Tene şi înscrie cu o "scăriţă" de toată frumuseţea şi aruncă în aer pe cei peste 8.000 de suporteri care au făcut deplasarea. Eram la 7 minute de marea finală şi speram, dar nu a fost de acord arbitrul Gheorghe Constantin din Suceava (mori în chinuri, jegule - n.red.), care le-a dat bistriţenilor gratuit o lovitură pe careul de 16 metri şi scorul a devenit 1-1 în minutul 90. În prelungiri, Stelian Gherman de la Universitatea a văzut cartonaşul roşu, iar Bistriţa a câştigat cu 4-1 şi s-a calificat în finala pe care de altfel a câştigat-o în faţa Craiovei cu 2-1, pe stadionul "Regie" din Bucureşti.

Era începutul "erei" "Dacia Felix" şi toată lumea spera la o finală sau un trofeu. "U" a terminat în acel sezon pe locul 12 cu 31 de puncte. De supărare, mai multi clujeni au atacat câteva autocare cu pietre, dar din nefericire în acele autocare erau tot suporteri uişti. Drumul spre casă a fost trist, nu ne venea să credem ce şansă am avut sa jucăm finala. A fost o deplasare pe care mulţi din uiştii vechi şi-o aduc aminte, o desfăşurare de forţe cum de foarte puţine ori au mai avut uiştii, deplasarea de la Poli Timişoara din B în 1984, unde au fost 5000 de uişti la meci, sau tot în cupă cu Dinamo în 1991 la Oradea, când "U" a bătut cu 3-2, sunt două deplasări unde s-a mers în număr foarte mare. Mă opresc aici dar voi continua sa scriu în alte editoriale , alte deplasări !

Alexandru Ilieş