Si uite-asa, pe nesimtite, diversiunea si manipularea despre care vorbeam cu putin timp in urma incep sa dea roade. In situatia tulbure de la club, creata dupa plecarea lui Walter (un personaj care in cele din urma a dovedit lipsa de caracter si chiar lipsa de educatie, insa evidenta pe care nici unul din noi nu o poate nega este ca e singurul care a incercat sa faca ceva in ultimii 15 ani pentru ,,U’’ si ca a renuntat –  dupa vreo trei ani – cand si-a dat seama ca slugarnicia administratiei locale fata de anumite persoane cu atitudine profund antiromaneasca a cufundat in obscuritate un puternic simbol romanesc), e momentul sa privim lucrurile in fata.

Sigur ca nici mie nu-mi convine ca ,,U'' sa fie asociat cu talk-show-uri ieftine sau cu educatia si manifestarile maneliste, insa haideti sa incercam cu totii sa privim obiectiv lucrurile: intr-un moment cand echipa era in pragul desfiintarii, o persoana de sex feminin (si aici va rog sa faceti abstractie de imaginea pe care v-ati creat-o despre ea) a ajutat-o sa supravietuiasca si sa se exprime in teren intr-un mod mai mult decat onorabil. Cu un lot refacut de la zero in cateva saptamani, cu masa, cazarea si transportul asigurate cu greu, cu salariile probabil cele mai mici din liga I, ,,U'' s-a descurcat nesperat de bine, in timp ce ura suporterilor a fost canalizata intr-un sens cu totul gresit, fiind ocoliti tocmai cei responsabili – conducatorii orasului si cei care au pus la cale aceasta manipulare – niste indivizi care isi rasfrang in continuare burtile nesimtite peste curea, privind cu jind din inaltul schelelor spre stadionul de pe malul Somesului in timp ce echipa impersonala din deal isi disputa meciurile intr-o atmosfera contrafacuta.

Spre deosebire de majoritatea dintre voi, eu sunt mai degraba adeptul unei noi bejenii, decat sa asist in continuare la umilirea lui ,,U''. In conditiile actuale, cand administratia romaneasca din Cluj nu poate face nimic in fata unor influente prea puternice – politice, dar si de natura oculta (a se citi securistica), adoptarea unei echipe care reprezinta una din emblemele romanesti cele mai autentice din Transilvania de catre o comunitate romaneasca (fie ea si una din …Oltenia) ar fi de bun augur, avand cel putin doua efecte intens pozitive:  1) ar arata romanilor de pretutindeni cum poate renaste cu un minim sprijin o echipa de traditie, un simbol romanesc care a fost calcat in picioare in locul in care s-a nascut, mai rau ca pe vremea Dictatului de trista amintire; 2) ramasa in prima liga, in sezonul urmator echipa se va intoarce pe stadionul Dr. Mircea Luca, calita si mai rezistenta ca niciodata, in perioada asta intermediara existand timp suficient pentru recuperarea insemnelor si cautarea unui investitor adevarat.

Traim intr-un oras – ROMANESC – in care unui simbol al inimilor romanesti nu i se recunoaste identitatea si i se pune la indoiala existenta, suntem cu totii prizonierii ultimului bastion al neocomunismului din Romania, un oras al carei administratii nu accepta sa-si asume responsabilitatea pentru un brand de traditie pe care-l detine! Pentru toti cei care iubesc ,,U’’, simbolul valoreaza 99,9% din acest club, restul fiind neglijabil in momentul de fata. Din pacate, pentru primar numele ,,U’’nu valoreaza nici macar 0,5% din actiunile clubului, ajutorul autoritatilor fiind zero. Daca ar valora cel putin 12% din actiuni – contributia promisa de primarie (si neonorata !) dupa majorarea de capital din cadrul societatii, echipa ar putea termina onorabil si in liniste actuala editie de campionat. Asistam in perioada de fata nu la un paradox, ci mai degraba la o aberatie : intr-un oras eminamente universitar, care gazduieste cea mai importanta Universitate din tara, nu-si gaseste locul tocmai echipa …Universitatii.

La final, ca o analogie, vreau sa va pun o intrebare : cate orase din tara ar face orice si ar investi oricat, numai pentru a se putea mandri cu un monument precum Continentalul, ajuns si el o adevarata ruina.  Oare ce putem spune intr-un oras care-si ucide traditia si isi lasa prada distrugerii toate simbolurile, ce putem spune altceva decat: RUSINE, DOMNULE PRIMAR !

P.S. Imi pare rau ca nu pot fi de acord cu variantele utopice expuse aici (desfiintarea echipei, reinfiintarea ei in ligile inferioare cu sprijinul suporterilor sau al – sic! –  universitatilor clujene). Dupa parerea mea, ca unul care am fost purtat de mana inca de la o varsta frageda pe stadion si am tras cu urechea de mic copil la sedintele fondatorilor Asociatiei ,,Amicii U’’(bunicul meu fiind unul dintre ei), pe langa ca solutia descrisa nu poate face fata realitatii romanesti de azi, ar fi si o dovada de lasitate, caci in aceste vremuri potrivnice trebuie sa afirmam de zece ori mai puternic caracterul profund romanesc al lui ,,U '' si sa zdrobim  cu cinism tot ce sta in calea manifestarii si evolutiei sale.

Bogdan Gheorghe