Chiar daca sunt impotriva curentului de opinie actual si risc sa-mi atrag oprobriul suporterilor tineri mai infierbantati, incerc sa transmit si eu un mesaj, spre binele lui “U”. Inainte de a-mi exprima punctul de vedere, vreau sa subliniez ca fac acest demers fiindca am sesizat niste tendinte destul de subtile de manipulare, care suporterilor de azi, foarte tineri si exaltati, sunt sigur ca le scapa.

Pentru inceput, ca sa castig un pic de credibilitate, vreau sa spun ca in 1984 eram in peluza de la Timisoara, unde vreo 5 mii de ''U''–isti pe un stadion cu 50 mii de spectatori, primiti foarte frumos de galeria lui ''Poli'', condusi de la Gara la stadion, invitati dupa meci la clubul ''Poli'', au cantat necontenit pana in ultimul minut pentru o echipa inventiva si boema, reprezentand poate cel mai bine de-a lungul timpului spiritul lui ''U'': o ''morisca'' pusa in miscare de Remus Vlad, intretinuta de Dobrota, Poraczki, Meszaros, Suciu, Bucur, Stoica, Boeru si ceilalti, concretizata printr-un gol si patru bare, ingenuncheata insa pana in final de patru ori, pierzand promovarea. Acela e spiritul care – prin ochii de adolescent de atunci – ma calauzeste pana azi, cand clubul traverseaza o perioada dificila, insa nu atat de dramatica pe cat unele personaje interesate incearca s-o descrie.

Parerea mea este ca ar trebui sa dam un semnal, pentru cei care doresc raul acestei echipe, dar si pentru slugile moraliste ale chelului fara tara, care au ajuns sa recurga la penibila diversiune a strangerilor de semnaturi impotriva celei care conduce azi clubul, numai fiindca a incercat sa atraga atentia clujenilor, dar mai ales romanilor din Transilvania, asupra mijloacelor josnice si chiar subversive pe care le folosesc reprezentantii echipei din deal – cu complicitatea autoritatilor locale – pentru a elimina un simbol puternic al romanismului din Transilvania! Haideti sa mutam presiunea pe umerii lui Boc, care bate campii zi de zi despre tot felul de investitori si da din colt in colt cand lumea il pune sa aleaga, in numele orasului, intre un club privat, care beneficiaza de domeniul public la un pret ridicol fiind sustinut de o gramada de sponsori, si Universitatea, pe al carei suflet – adica brandul si palmaresul – il detine in continuare, fara sa miste un deget.

Dragii mei, nu va lasati inselati de  diversiuni ieftine! Haideti sa trezim spiritul lui ''U'' in tribune si sa-l facem sa coboare pe teren, sa demonstram tuturor, in 17 septembrie 2012,  ca reprezentam o forta capabila sa poarte echipa noastra spre victorie, o echipa formata din jucatori  pe care toti i-am privit cu suspiciune, dar care, sa nu uitam, au dat o pilda de devotament si sacrificiu in meciul de la Severin.

Ca sa-mi ating scopul, am sa ma adresez celor care vin la stadion, meci de meci, si am sa-i supun in continuare la o mica proba de fidelitate: toti cei care va permiteti, cumparati cate 5 bilete pentru meciul de luni si aduceti la meci inca 5 spectatori sau, si mai bine, incercati sa convingeti 5 persoane care n-au mai fost (de mult) pe stadion sa participe alaturi de noi la spectacolul din teren si cel al galeriei. Pe unii dintre ei s-ar putea sa-i castigam pentru totdeauna.

Haideti sa-i ignoram pentru un timp pe Walter, Limoniu sau Prodanca si sa le facem o surpriza ''blatistilor'' din deal (apelativ folosit de presa dintr-o tara  neutra si obiectiva a Europei – cea elvetiana) si tuturor celor care au inceput sa cante prohodul acestei echipe: sa ne adunam douazeci de mii de piepturi pe Stadionul Mircea Luca si sa facem sa se cutremure schelele din deal de cantecele noastre romanesti.

Bogdan Gheorghe