Este unu' care nu are voie să rostească "U". Ştie şi el regula, dar se chinuie, se strâmbă, face grimase, încearcă toate tonalităţile, îşi întoarce şi îşi coboară corzile vocale periculos de jos. "Contorsionistul" nu se lasă. Asta nu ar fi o problemă, nu are decât să-şi mângâie urechile, cu mâinile ocupate, sau nu. Dar nu vrea să ne lase să trăim.

De vreo zece ani, tot se chinuie să rostească: "U"... "U"... "U"... De-aia şi-a pus locomotivă pe siglă, ca să îi sune, permanent, înspre răzătoare: "Uuuu-U- Uuuu!". El speră că poate învaţa vocala. Nicio şansă.

M-am uitat atent la personaj, când spune numele echipei noastre. E ciudat, dar buzele lui formează mai degrabă un "O", foarte rotund, prelung, încăpător şi ospitalier. La un moment dat, a scăpat un uşor căscat. I-am văzut omuleţul amigdală. M-am speriat. Din gâtul lui, mă priveau doi ochişori perverşi, lacomi. Emberul nu înţelege un aspect banal. Cei cu "domiciliul" pe deal, în Triunghiul Bermudelor, nu au voie a rosti vocala sfântă, "U". Nici nu pot să facă asta, nu stă în firea lucrurilor şi în teoria evoluţionistă. Le este interzis de natură să spună "U". Ei pot spune, eventual, "E".

Deşi, dacă se enervează Jiji şi urlă un "behehehe", mai vârtos, le confiscă şi "E"-ul. Este evident, pentru orice timpan funcţionabil, că "behehe" sună mai bine decât "cefere". Rămân, sărmanii, pe deal, îmbârligaţi numai în consoane. În fine.

Dacă nu aţi ghicit cine este personajul cu handicap în exprimare şi nu numai, este vorba de patronul din cartierul Caraibe, fost Gruia. Echipa cu care ţin toţi locatarii căminelor de nefamilişti, fără aragaz în cameră şi cu dor de hrană rece. Clubul ăsta apare şi dispare neîncetat. A fost kvsc 1907, formaţie dispărută definitiv, în adâncurile istoriei fotbalului, în 1911. Apoi a devenit cfr, kac, vasas, ferar, cfr, rapid, locomotiva, csm, dermata, steaua, ecomax... Ăştia, timp de o sută de ani, au apărut şi au dispărut, precum avioanele, submarinele şi vapoarele în Triunghiul Bermudelor. Mai exact, şi mai pe româneşte, apar şi dispar ca măgaru' în ceaţa superbului răsărit de soare, când le e lumea mai dragă.

La un moment dat, la începutul anilor '40, jucau în campionatul Ungariei şi făceau scufundări de exerciţiu, în Balaton. Problema e alta, acum. Săptămâna viitoare avem meci cu submarinul pe şine din deal. Motiv pentru care şeful truselor de scule din Bermude a pornit ofensiva maritimă, aeriană şi de uscături. Mai întâi, Întâiul Scufundac l-a pus pe unul, Aszalos, să scrie tâmpenii agresive, despre "U", pe saiturile sale. Apoi, a apărut la TV şi a început să facă pariuri. A luat-o razna, a făcut valuri aiurea două zile-n şir. "Ooooo" face. "Ooooo" drege. "Ooooo" pierde la două goluri cu Dinamo".

"U" nu a pierdut la Dinamo. Pariorul a zbârcit-o esenţial şi iar s-a dus la fundul oceanului... Îl sună degeaba ziariştii să îl întrebe dacă şi-a jucat averea la pariuri, aşa cum a spus că va face şi cum i-a sfătuit pe toţi. A dispărut. Şi-a tras, încă o dată, Bermudele peste cap. Secuiul ăsta ne face oraşul de râs de vreo zece ani. A blătuit meciuri şi arbitri cât Steaua şi Dinamo, la un loc, în cincizeci de ani. Râde lumea de clujeni că sunt mai şpăgari, mai mafioţi, mai trişori, mai penali şi decât bucureştenii. De unde ne respecta toată ţara, scufundacul a reuşit să ne scufunde în ridicol. Până săptămâna viitoare, cine ştie ce mai face...

Însă, nu-i bai. Până la urmă, lucrurile vor reveni la făgaşul lor normal. Şi, marţi, vor pricepe toţi că nefamilistul şef şi debusolaţii săi nu au nici o legătură cu Cetatea. Toată lumea va putea vedea şi va auzi glasul oraşului nostru drag şi Unica Tribună. El, bermudezii kavesecişti, toată ţara vor înţelege un adevăr simplu, frumos, etern: Clujul este şi va fi, întotdeauna, pentru toţi duşmanii lui "U", Oraşul Interzis. NUMAI "U"!     

Adrian Cinpoeru