(Până acum am fost mândrii suporteri ai clubului cu cea mai frumoasă istorie. Pare, însă, că uităm moştenirea primită. Pare că "U", "simbolul tinereţii studenţeşti" şi "mândria unor inimi româneşti", piere călcat în picioare de indiferenţa factorilor politici, plus a celor care conduc UBB. La acestea se adaugă orgoliile mărunte, interesele meschine şi dezbinarea noastră , a celor din tribune. Până acum, ne-am lăudat cu cărţile istoriei noastre. Le-am dat peste nas, la orice cârcotaşi. Aveam istorie, aveam "coloană"... Dacă lucrurile vor evolua în continuare aşa cum au mers în ultimii ani, avem şanse să omorâm tot ceea ce a fost frumos. Peste o sută de ani, cei ce vor citi ce se întâmplă azi ne vor condamna, pentru că am lăsat să se piardă totul. Frumoasa noastră istorie se va transforma într-o comedie grotescă.)

Să facem o scurtă incursiune în viitor, prin 2119, şi să achiziţionăm volumul "U" Cluj- Două sute de ani se istorie". După ce ne întoarcem, înapoi, în zilele noastre, cu maşina timpului, deschidem lucrarea exact la capitolul "Iunie 2012" şi citim.
 
Iunie 2012. Reperele cetăţii.
Cercetătorii clujeni au descoperit un nou submultiplu al ridicolului. Până atunci, unităţii de măsurare a prostiei i se spunea "Ţian" (prescurtat, Ţ) şi avea următorii submultiplii: deciţian (DŢ), centiţian (CŢ), miliţian (MAI). După îndelungi experimente, încercări şi căutări a fost descoperită subunitatea "marţian" (MŢ), a zecea parte dintr-un "miliţian". Din punct de vedere matematic, un marţian este egal, din acele vremuri triste, cu un ţian ori zece la puterea minus patru. Din alte puncte de vedere un "marţian" este inegalabil.

Saitul Ziua de Cluj (luni, 18 iunie): Adrian Marţian, posibil cumpărător al clubului "Universiatatea": "Eu i-am zis lui Walter, «cu ce jucători am rămas aici, nu mergem în Divizia B, ci în C», el mi-a dat dreptate. Sper să ne înţelegem până miercuri (mâine - n. red.), dacă nu, mă întorc în Italia", a spus Marţian. Acesta a fost însoţit la negocieri de către fosta speranţă a Olteniei, Ionuţ Luţu, ajuns între-timp unul dintre oamenii din anturajul finanţatorului Stelei, Gigi Becali.
    
Repere biografice
Aşadar patronul Florian Walter, un fel de instrument de măsură etalon al miliţianului (MAI), a luat decizia de a vinde clubul. Adrian Marţian, un şmecher din Dej, de pe valea Şomcutului, cobaiul pe care s-a măsurat exact submultiplul ţianului, zicea fudul că va cumpăra acţiunile. Azi, în 2112, trebuie făcute câteva precizări importante referitor la personajele şi obiceiurile de acum un secol. Acum o sută de ani, în 2012, oamenii erau mai liberi şi nu umblau cu cipul împlântat în cap. Ca atare, dacă erai infractor, puteai să îţi schimbi numele şi să scapi de puşcărie. Astfel, numitul Walter, fusese înainte "Buşcă", iar ulterior, în 2015, şi-a schimbat numele în "Guiaş". În vara lui 2018, fiind lipsit de inspiraţie, a redevenit "Buşcă", dar în toamna aceluiaşi an a vrut să îi fure firma de gunoaie lui Silviu Prigoană şi şi-a schimbat numele în Florian Prigoană. A susţinut, la proces, că este fiul legitim al Adrianei Bahmuţan şi al lui Silviu Prigoană. Însă, când i-au fost desfăcute scutecele la expertiză, s-a descoperit că era mult prea păros pentru vărsta declarată. Dezamăgit, Buşcă-Walter- Guiaş-Prigoană şi-a mai schimbat numele încă o dată. Ultima oară a ales numele Florica Cioacă, ceea ce l-a supărat la maximum pe celălalt miliţian, braşoveanul Cioacă. Mai ales că i-a deschis şi ăstuia proces de partaj. Florica a dispărut precum Elodia, prima soţie a lui Cioacă.

Celălalt participant la negocieri, Adrian Marţian era, ca Walter, un sclav al obiceiurilor acelor timpuri. Şi el avea un trecut la fel de dubios ca şi Florica Cioacă, dar nu a renunţat la identitate. A preferat să se ascundă prin ţări străine, alt obicei haiducesc din secolul 21. În veacul trecut, ghiolbanii manelişti, un fel de paria postmoderni, purtau cămaşă roz, lanţuri la gât şi ghiuluri pe degete. Marţian avea un ditamai inel de aur pe deget, ceea ce însemna că era destul de educat. Ghiulul era dovada că se ştia scarpina în urechi numai cu jumătate de deget, mare performanţă scenico-manelistă. Ceilalţi, mai puţin educaţi, îşi băgau toată grebla în urechi şi, de cele mai multe ori, surzeau. Căteodată, decedau complet.

Dialogul redat în publicaţia Ziua de Cluj, referitor la vânzarea clubului, este imaginea clară a măiestriei desăvârşite deprinse în arta negocierilor, de cei doi ţieni de afaceri. Recent a fost descoperită şi înregistrarea audio a celebrei convorbiri dintre Miliţian şi Marţian, evocate în presa vremii.
(Transcript)
- Domnu' Walter, să-ţi trăiască tomberoanele pline, mocicoşe şi voioase. Vreau să cumpăr clubul, mânca-ţi-aş făţăul de şmecher. De aceea am venit cu roaba electronică. Ca să iau jucătorii, că autocarul l-ai luat tu pe şestache şi întuneric. Delapidatorule! Zi o sumă, pentru club, până îmi cântă Luţu o doină. Luţule, spune-o pe aia: "Am fost cu măgaru' pe muntele Athos". Să vezi, Florică, ce le mai mişcă Ionuţ din buric. Parcă-i un mixer. Ameţeşti.
- Bă, Marţiene, mormolocule, n-ai tu bani! Hai, debarasează trotuaru'! Da', no, dacă eşti curios, 3,5 milioane euroi.
- Mucles. Că io nu-s fraierul tău să mă combini prin malaxoare...
- 2,5, plus Luţu.
- Vrăjeală.
- 1,5, Luţu şi cămaşa roz.
- Bă, cleaning-boy, pe ce sa-ţi dau milionu' jumate? Aşa-i că pic în "C" cu echipa asta? Fii sincer cum ai fost întotdeauna, la procuratură.
-  Îi drept. În "C" pici. Dă-l pe Luţu, cămaşa, ghiulul şi roaba. Îi bine? Uite actele pe club!
Pe casetă se aude cum au bătut palma. Se mai aude cum dă Luţu din buric stereo, cum îşi dă Marţian cămaşa de pe el, mono şi apoi nişte scremete groteşti, quatro. Motivul pentru care negocierile au intrat în impas a fost că Marţian nu a putut să îţi extragă ghiulul din deget. De acolo, şi ţipetele de pe bandă.
- Hai că vin mâine cu inelul. Mi-am uitat alifia acasă. Hai să semnăm acum, sau dă-mi cămaşa înapoi.
- Dispari, ţeparule! Hai, mută-ţi mătreaţa. Cum să semnez, că nu mai vii cu ghiulul? Hai, curăţă sectorul, că am oricum cumpărători. Care cămaşă?
- M-ai făcut de cămaşa roz! Dă cămaşa că strig "Viol"! Hai Luţule, că n-are cumpărători!

(va urma)

Adrian Cinpoeru