Dacă tot a vrut Walter să ne creeze mascotă şi pentru că, în rest, ne-a minţit "de-a proiectul" de ne-a zăpăcit, am o propunere.

El a vrut să ne introducă în lumea bună a cluburilor cu mari ambiţii europene, vă mai amintiţi, cu COCOŞUL. Ce mai puteam noi cânta: "Cucurigu, haide "U" unica iubire pentru noi eşti tu." Sau: "Frunzuliţă ca măru', piară duşmanii lui "U", la primul cucurigu. Şi piară de boală grea, când ne ouă găina".

Bine că ne-am opus! Acum, oare, ne transfera şi Cocoşul, la Petrolul? Pentru că Buşcă s-a dovedit aşa de bun, atent şi inteligent cu noi, ar trebui să îl dotăm, şi noi, cu o mascotă iubitoare. Cea mai iubitoare. Să îl însoţească mascota noastră, pe întregul lui parcurs de patron-bibilică prin fotbalul mondial. Să nu ne uite niciodată, să ne iubească şi să ne preţuiască atât cât îl preţuim noi. De aceea, trebuie să îi dăm ceva foarte scump. Foarte preţios. Dar noi nu suntem ditamai oamenii de afaceri cu milioane şi nu ne permitem un design deosebit şi mare cheltuială. Noi îi putem oferi o mascotă mai mititică.

Mascota noastră nu are chipiu, nu latră, nu e carnivoră. Mascota noastră e paşnică şi harnică. Se trezeşte de dimineaţă şi îşi face datoria ca şi cocoşu' lui Florică - Creastă - Neagră. Mascota noastră seamănă cu Buşcă - Walter. Are două nume. Unul intelectual, oficial, îl găseşti în cărţi. Celălalt nume e folosit de omul de rând, în discuţii mai deocheate. Nu e musai să va spun numele popular al mascotei. Şi lui Buşcă îi e ruşine de numele lui aşa că nu-i mare bai, aici suntem chit. Şi, totuşi, Buşcă ar trebui să o preţuiască dacă ne-am gândit la el. Mascota noastră e foarte importantă în istoria omenirii pentru că, dacă n-ar exista, noi nu am povesti. Mascota noastră este exact ca şi COCOŞUL, la care s-a gândit Buşcă, mânca-l-ar coteţu', da' cred că i-a crescut mintea la incubator, că e cam debil şi nesimţit. Numai că noi, fiind mai săraci decât oul, pardon, omul de afaceri, îi dedicăm o mascotă mai mititică: COCOŞELUL.

Dacă tot ne-a cocoşit, ce mascotă mai potrivită şi mai numeroasă am putea să îi dăm? Mascota noastră are şi un scurt manual de întrebuinţare. Aşa că: domnu' Buşcă, de dezmierdat, de luat în braţe, e liber la cocoşel. Şi de sărutat îl puteţi săruta, tu cu toată şleahta ta de mercenari căcăcioşi şi vânzători. Numai să nu îl muşcaţi că nu e vorba de vreun cocoşel de aur. Dacă vrei, penalule, organizăm şi o licitaţie şi alegi ordinea câştigătoare la pupat cocoşeii noştri. Să nu mai spui că numai alţii câştigă licitaţii...  Dar avem o rugăminte: dacă mai vrei guiaş sau alte preparate ardeleneşti, să ţi-l tai pe-al tău.

Adrian Cinpoeru