Marţi, oamenii muncii de la Fabrica de Bere, restaurantul-terasă amplasat pe locaţia URSUS, au avut şansa unei întâlniri unice, epocale, de povestit nepoţilor, de epică ce a fost. Care mai poate povesti că eu sunt mut şi acum în coarda vocală, de aceea vorbesc cu tastatura. La ceas de seară târzie, Marius Nicoară, candidat USL pentru Primăria Cluj, a făcut o importantă şi fructuoasă vizită de lucru, printre cazanele pline cu hamei lichid la foc continuu. Apropo, la Primăria Cluj i se spune mai nou Alcatraz, cică sunt mai mulţi infractori pe metru pătrat decât la celebra puşcărie. Nicoară a discutat cu oamenii muncii, le-a împărtăţit opinii, le-a dat sfaturi, le-a urat noroc şi i-a felicitat pentru laborioasa activitate şi râgâiturile de rigoare. Liderul USL a înaintat şi o invenţie-proiect prin care ar urma ca munca la Fabrică să fie eficientizată la maximum, urmărindu-se eliminarea timpilor morţi. Eu nu le am cu tehnica, dar am priceput ca se vor amplasa pişoare suspendate lângă fiecare scaun, ca să nu mai faci drumuri inutile, nerentabile, la toaletă. Femeile vor răbda, pentru că asta le e soarta. Situaţia lor se va discuta ulterior, cum e obiceiul locului, cu diverşi investitori străini.

Aşadar, unul dintre oamenii muncii prezenţi la întâlnirea cu liderul politic a fost subsemnatul. Eram în schimbul doi, exact între a şaptea şi a zecea halbă cu "nefiltrată", atunci când e boul mai creativ şi creativul mai mutalău. La unul din drumurile inutile, explicate mai sus, am dat nas în nas, şi vezică în vezică, taman cu liderul liberal implicat în consumul de hamei independent politic. Acum, sincer să vă spun nu ştiu de ce s-a oprit când m-a văzut. Poate a crezut ca dau o bere, ipoteză halucinantă. Cert este că mi-a întins mâna şi i-am strâns-o, deşi mi s-a părut că săgeata liberală ieşea tocmai de la toaletă. Baiul este că pe mine de la şapte beri în sus mă vizitează tot felul de drăcuşori năstruşnici. De data asta i-am simţit, pe umeri, şoptindu-mi în urechea stângă, pe drăcuşorul beţivilor şi, în urechea dreaptă, pe drăcuşorul U-iştilor. Primul mi-a spus, în silabe bahice perverse:
- Du-te şi urează-i succes la alegeri. E de-al nostru, e dintre noi, trebuie să fim uniţi, precum sucul de roşii în vodcă, şi ochiu-n pungă. Numai împreună vom câştiga.
Asta am şi făcut, după ce ne-am strâns mîinile şi m-am prezentat, fiindcă de când nu am mai vorbit cu el, de vreo zece ani, nu mă mai ştia. Mi s-a părut că Nicoară ar vrea să plece, dar în cealaltă ureche am auzit un "Slavă ţie" şi o voce extrem de convingătoare:
- Ia-l la întrebări!

Prin urmare, zic eu, luându-l de umeri pe candidat:
- Domnule Nicoară, am ceva să vă-ntreb, aşa ca-ntre U-iştii sinceri, cu viaţă grea. Aţi avut o şedinţă de campanie şi i-aţi spus lui Paszkany, pe bună dreptate, pentru că altfel pierdeţi voturi: "Vă rog să nu îi mai incitaţi pe suporterii lui "U", până la alegeri". Întrebare. Cu pardon. V-a spuns Paszkany, iritat, ce crede despre ideile dvs. nervoase, adică mai exact: "Taci, mă, Pu.ă"?
- Nu, zice Nicoară. Noi nu ne întâlnim. Suntem doar parteneri de coaliţie.
- Poate la telefon?
- Nu.
Eu am prostul obicei când pun întrebări să mă uit în ochii interlocutorului. Nicoară nu ştiu ce obiceiuri are, dar era foarte atent la ce se întâmplă pe la picioarele lui. Am crezut că a pierdut ceva, vreo impresie liberală.

Am continuat:
- Nu ştiu, dacă e adevărat, sau nu. Dar toţi U-ştii aşa spun şi sunt supăraţi. "Taci, mă, Pu.ă!" e un slogan electoral incisiv, interesant, dar nu pe placul U-iştilor. Aşa că ai noştri zic că nu vă vor vota, vorbiţi cu ei.

Aici trebuie să recunosc am avut o surpriză. Nu vreau să mint, în legătură cu dialogul, pentru că nu e nici Nicoară mai bun sau mai rău ca alt politruc. Şi ar fi nedrept să il fac de băcănie aiurea, pentru că omul a fost deschis, până la urmă. Dar, la chestia cu "nu vă votează U-iştii", Nicoară a ridicat ochii din păpuci, şi nelămurit, trist, parcă şi panicat oarecum, a spus scurt:
- Cum? U-iştii mei?

Cred că drăcuşorul meu U-ist l-a luat cam tare pe domnul Nicoară. De părut rău nu i-a părut. Nici unui înger U-ist nu i-ar părea rău să dea cu ochii de "colega" lui Horthy şi să îl ia la întrebări. În fine, oarecum neliniştit, Nicoară a salutat şi a plecat. Păcat, pentru că exact atunci drăcuşorul beţivilor îmi şoptea în timpan:
- Eşti un porc de beţiv. Secesionistule, nu aperi branşa şi teritoriu sfânt! Nu meriţi această înobilare bahică. Repede! Încurajează-l! Dă-i un sfat! Uite! Spune-i dacă îl vede pe Horthy să îl salute cu: "Săru' mâna, domnişoară. Dansaţi dezbrăcată?"

Adrian Cinpoeru