În perioada interbelică, în Cluj, exista un bordel. Se numea "Fetiţele vieneze" şi se afla pe actuala stradă a Memorandumului. Asta spune folclorul clujean.

Eu ştiu povestea din timpul studenţiei, când un bătrânel simpatic, după mai multe beri, ne-a delectat cu istorisirea sa. Nu ştiu cât este de adevărat şi dacă a fost, sau nu, bordel. Poate  moşulică nu era decât vreun "Ion Creangă", pus pe glume. Dar omul ne-a povestit nopţile memorabile petrecute de el acolo, în timpul studenţiei sale. Ne aflam exact pe locaţia fostului bordel, în localul care pe vremea comunismului se numea Transilvania (sper să nu mă înşel). Bătrânul a intrat şi în amănunte picante despre calităţile şi obiceiurile angajatelor bordelului, vocalize, intimităţi sau preţuri, inclusiv la băuturi. Nu mai intru în detalii, pentru că iar m-apuc de folosit cuvinte interzise sau alte pornoşaguri şi nu e chiar frumos.

Nu îmi mai amintesc exact numele "fetiţelor vieneze" prestatoare. La o adică, se puteau numi şi Iulia Şunculiţă, Anamaria Prospăţel, Tudora-Flautista, Cadâna-Căpităneasa, Caduca-Matracuca, Fălcoasa-Păroasa, Şancru din Paşcani, Portugheza Leşinată, Lovita-n Ferodou, sau Lăţica de la cfr. Ţin minte însă că bordelul ela legal, fetele aveau condicuţă şi mergeau la control medical cu regularitate.

Nu asta e ideea, de fapt. Dar mi-am amintit de bordelul cu pricina, marţi, după meciul "U" - Vasas Ferar. Atunci când, exact ca în raziile de pe centura Bucureştiului, a venit jandarmeria şi a "aspirat" o grămadă mare de borfeturi. Atât de disciplinat au urcat ele în dubă, de parcă au fost prinse prestând cu "condicuţa" expirată. Nu am văzut una, măcar, să aibă curajul să spună: "Eu sunt la zi cu controalele, sunt cinstită, sunt corectă, mă iubesc toţi clujenii, am casă de marcat, am tot". Nu. Au pus capul în pâmânt şi au urcat în dubă, legănându-şi lasciv şoldurile, după Dona Andona Buci Vesele. Până la urmă progresul tehnic, inovaţia, le rezolvă pe toate.

Mai demult era un imobil, pe strada Memorandumului. O casă de plăceri. Acum avem o dubă de plăceri pe roţi. Şi din punct de vedere al marketingului e o lovitură de piaţă. Îi storci pe toţi din Cluj, urmează Bucureştiul. Una, două, pot face o excursie până la Budapesta cea dragă, la o adică, cântând imnul: "Din 1907, ne place doar pe la spate". Ce ne-am bucura cu toţii să rămână frânele fără frâne...

În fine. Un nume adecvat le mai trebuie la "hogeacul mobil". Nu merge "Huba, Huba, vine Duba", că se sperie clientul. Dar când îşi revine Trista Imelista, în cinstea ei, duba cu ciocofoane se poate numi: "Fetiţele portugheze", sau "La Portugheza Leşinată".     

Adrian Cinpoeru