Tribune goale. Jale. Intră echipele pe teren. "Slavă ţie, studenţie!" în boxe. Absolut penibil. Am greşit arena, meciul... Mă enervez, ies afară din tribună, vreau să plec înainte de a începe partida. Mă întâlnesc cu Tase. Fumăm o ţigară. 1-0. Gol. Hai să intru înapoi, poate o să mă bucur, totuşi...

Uite, mă bucur. Brigăzile au înţeles de unde începe unitatea. Nu au bannere pe gard. Mai sunt câţiva defecţi cărora li se pare că sunt suporteri speciali şi nu renunţă la a-şi face imagine. Ei au mesajele lor şi le pun pe gard. Ei când spun că suntem unici se gândesc la ei, nu la "U". Ei, când vorbesc de unitate, se gândesc la grupul lor, nu la toţi. Ei sunt altfel altoiţi din ramuri nobile şi îşi pun genealogia pe garduri să vadă lumea cât sunt de conţi. Dacă nu au înţeles până acum, nu cred că le trece, nu cred că îi duce mintea. Au înţeles rebelii din brigăzi, ăia huliţii de toată lumea, că ăsta e semn de unitate, să nu fii altfel decât ceilalţi, să-ţi pui semnătura pe gard... Ei nu înţeleg, e şi greu, de altfel! Primul lucru făcut de Haţieganu, a fost un banner de gard... Apoi un tricou cu numărul 1 şi cu numele lui...

"Sisi căpitan". Uite şi-au amintit, îmi spun. "Waltere ţi-o dăm la muie!". Ce are una cu alta? Cum te poţi gândi la Sisi şi în secunda viitoare la Walter? Ce are în comun un simbol cu un jeg, ca să îi pui unul lângă altul? "Aha, suntem poeţii "florilor de mucegai", îmi trece scurt prin minte. "Cristi Dulca!". Frumos, hai că... "Pleacă Prodanco!". Să plece, învârtindu-se în lăturile pe care le împrăştie, dar asta l-a angajat pe Dulca. De-aia oare numele lor sunt alăturate în logica scandărilor? Cum trec oamenii ăştia, de la frumos, la hâd, în câteva secunde?  "Niculescu. Claudiu Niculescu!". Parcă îl văd plângând după meciul cu kacaioţii din deal... Mă gândesc că mai sunt câţiva oameni în clubul ăsta, care merită să fii lângă ei. Bine că n-am plecat... Imediat după "momentul Clau", urmează "Eeee, muie ***. aaa, muie Steaua!" Cu asta l-am uns la suflet pe Claudiu. Se simte adevărat, îşi aminteşte de sezonul trecut şi de trântelile lui Walter, vânzătorul de meciuri din vidanja Romprest . Am înţeles. Muile la echipele astea au fost de încurajare pentru Niculescu. Ce legătură au unele cu celelalte? Ce mesaj ajunge, din tribună, pe teren? Ce mesaj percepe alt spectator, sau copilul de trei ani care stătea în faţa mea la meci? "U, ***, Sisi, muie Walter..." Ce înţelege unul care se uită la TV, din celălalt capăt de ţară? Ce să pricepi din aceste înşiruiri fără logică, fără respect... Eu nu ştiu cum sunt alţii, e treaba lor. Dar eu când mă bucur sau iubesc, atunci mă bucur şi iubesc. Sunt mândru că mă bucur şi iubesc! Când îmi bate inima şi tremur pentru "U", cum să mă gândesc la ***? Dacă îl aplaud pe Sisi, cum să mă gândesc că fac sex oral cu Prodanca? Poate ar trebui să mă adaptez, să înţeleg... Îmi trebuie însă exerciţiu ca să fac plonjoane din raiul sufletului în spurcăciunea glasului. Nu cred că am să reuşesc asta vreodată, sunt prea bătrân. Numai "U"!

Adrian Cinpoeru