Nici nu mi-am aprins bine felinarele din cearcăne dimineaţă şi SMS-ul mi-a agresat orice tabiet matinal.

"Ajuns acase. Victorie de mari campion. KVSC calificat la tur preliminar CL. Invins Slovan Liberec. Hai la mine se povestesc la tine, cum galerie nostru dominat tribune şi cum condus eu suporterii alb-vişiniu la Cehia. Am fost chit frunze şi ierburi! Am poze se dau la tine, dovadul. Hajra KVSC!"

Mă pornesc repede, ajung la el acasă. Îmi pune un pahar de pălincă de la tat'su de la Săvădisla, apoi mă îmbie cu un sandwich.
- Ia, uite, cadou de la Arpi, a rămas de la deplasarea la Bucureşti, chind jucat Supercupa.
- Că mie îmi trebuie şaormele şi boxele voastre... Măcar serveşte şi tu unu' proaspăt de la Liberec, dacă tot faci pe ospitalierul şi gazda amabilă.
- N-am voie, care le mai am, le am pe inventar, până la prima deplasare. Fii atent, aici. Cum ajuns eu şef de deplasare la Liberec, îşi începe el povestea. Ne-am întâlnit să mergem, ne-am strâns emberi de un autocar şi un microbuz. Înainte să plecăm mi-am scos pălinca, am dat la băieţi să beie, se chintem pină la Cehia, "Muie Steaua". Am intârziat puţin la plecare şi s-o imbetat şi şoferii. Lajos, îl cheame pe şofer microbuz. Morţi, e şoferu' de autocar cincizeci person, plus frigider. Şi Morţi spus lui Lajos. "Me Lajos tu mergi pe ruta normal, io pun pariu cu tine che io merg pe rute ocolit şi ajung inainte teu la Liberec". Lajos acceptat pariu şi pornit la drum.
- Mă, Lecitină. Tu cu ce-ai plecat? Şi Morţi pe ocolite pe unde o mers?
- Io plecat pe rute normal prin Ungaria, cu microbuzul lui Lajos. Morţi mers în sens invers, cu autocarul, spre est. Morţi spus che inveţat la geografie că nu contează dacă doi oameni merge, dintr-un loc, la est, sau la vest. Pine la urme, oricât ar umbla ei invers, tot se intâlnesc într-un punct, pe la jumate drum. Noi mers spre vest. Morţi mers la est. Noi ajuns ajuns cu microbuzul primii la Liberec. Cred che pe la est e mai mult de mers che ei nu ajuns inche, cu autocarul.
- Păi este un pic mai mult că au de străbătut Asia, America, plus două oceane.
- Inoate bine Morţi. De fapt o spus că fain pe la est. O spus că merg inapoi pe drumul pe unde venit maghiarii din Asia la 1907. Deja vezut Atelkuz, merg spre Don, apoi in Altai. Ce frumos se vezi de unde venit noi, ungurii, primii la Transylvania. Morţi deja ajuns şi la Cecenia şi vorbit cu patron de echipă Torok Groznîi.
- Terek.
- Terek pe româneşte, pe ungureşte Torok. Aşa spus Adam Vass, futbolist de la KVSC şi naţionala Ungariei, che Groznîi e oraş maghiar. Noi in drum spre Cehia am fost la statuie nou de Horthy Miklos, fecut de Viktor Orban, la Ungaria. Am depus coroana trimis de Arpike Paszkany, nepot de Miklos Horthy, am dansat ceardaş la bară cu localnicele. Frumos!

Am fost 19

- Frumos! Dar câţi aţi ajuns la Liberec? Au mai fost şi alţii?
- Am fost 19.
- Nu, mă, filmul s-a numit "Am fost 16".
- Mă, ember. Noi am ajuns 19 kavesecişti, la Liberec, la meci. Am auzit că cei mai mulţi au mers prin est, de aceea. Dar ajung ei anul viitor în Europa şi atunci o să facem atmosfera atmosferelor. Atunci o să vedeţi ce ocoşi cu întărziere suntem. No! Nu contează, uite! Eu am fost şef la galerie şi am fecut o poză cu băieţii şi brigada mea KVSC, la Liberec.
- Mă, da Lorand Madarasz, ăla de-o fost şef KVSC unde e?
- Lorand o primit ordin, de la Arpi, să caute poze cu KAC VASAS 1907 prin gropile de gunoi din Ungaria. Face şi ceva filme cu viaţa şobolanilor unguri, ca să învăţăm de la ei educaţie şi comportament. Mi-a şi trimis un SMS: "Me Lecitină, la noi la Ungaria şi gunoiul mai frumos pute la tomberon". Uite fotografia cu ei, kaveseţeii, minca-le-ai sufletul lor.
- "Mânca-le-aş", se spune. Că io dacă îi mânânc îi servesc cu furculiţa. Faină poză. Cine sunt frumoşii ăştia, borâ-m-aş în certificatul lor de naştere?
- Me, nu mai aret nimic, dacă injuri. Fii atent. De la dreptu' la stingu': Feri, zis Freki, Ghitza, zis Getzi, Csok, zis Norris, asta e cel mai tare, şoferul Lajos, Acarul Păun, zis Frână, consilierul local Adi Popa, zis Goz.
- Mă, da ce ce sunt toţi aplecaţi în faţă?
- De la sandwichuri. Au fost foarte bune, dar un pic expirate.  Cum deschideam gura să strigăm Hajra KVSC, cum şpreiam prin peluză. Apoi mai încolo sunt Loţi Donko, ăla îmbrecat în roşu- alb- verde e Sabin Gherman, apoi Lucian Danciu, prietenul  lui Arpi de la City News, sponsorul deplasării. Danciu a plătit deplasarea, nu am dat nici un leu.
- De unde, mă, are atâţia bani?
- De la voi, fraiere, că ne-a povestit cum a furat de la "U", când a fost preşedinte de club, 300.000 de dolari. Hă, hă, hă... Apoi e Emiluţ Boc, zis Superglu. Ăla de când i-a pus Arpi fular la gât, nu mai vrea să şi-l dea jos, l-a lipit cu superglu, vine cu noi prin toate deplasările.
- Care e, mă, Emil Boc?
- Tipa aia brunetă, e incognitău. Că l-am dus la solar şi la salon de înfrumuseţare. Am încercat să îl facem kavesecistă faină. Nu ne-a ieşit. Să vezi ce bine cântă. Cred că e în corul pocăiţilor, la biserică. N-o vrut să beie nimic pe drum. Oare îi popă, acolo, la penticostali? Io am tot pipăit-o de a cincea coastă, până mi-o dat peste mână. O zis că sunt vulgar... În loc de ţâţe l-am dotat cu două casetofoane tip pară. Săracul Superglu, tot meciul l-am prins de sfârcuri să pornim casetofoanele cu scandări.
- Ce mai zice Boc?
- Mă, zice că s-o întâlnit cu nişte "U"-işi naivi şi atâta i-o minţit, că trebe să ţină post o lună, altfel ajunge în iad. No, asta o fost povestea cu Libereţul. Plecut la tine?
- Da! Mult... Da nu v-o bătut gândul, la întoarcere, să rămâneţi, în Ungaria să îl ajutaţi pe Lorand, macar vreo trei-patru generaţii, să caute poze prin gunoaie?

Adrian Cinpoeru