"Toţi pumnii aruncaţi pe tunel în urmă cu 3 luni nu fac nici cât o singura lacrimă de-a lui Sisi. Acesta este spiritul Universităţii!" Vasile Chis, iti multumesc!

Cine a mai crezut in Sisi pina duminica? Pe cinstite, cine mai credea ca cel care a suferit pt U pina in maduva oaselor (la propriu, in cel putin 6 rinduri) ne va aduce una dintre cele mai necesare bucurii pe care ni le-a adus echipa Universitatii in ultimii n-shpe ani?

Dar, sincer, nici nu imi mai pasa! Am vopsit prea multe steaguri si mesaje dedicate lui Sisi de prea mult timp ca sa nu stiu ca exodul mercenarilor spre Ploiesti este dovada ca exista un Dzeu Bun si Milostiv pt un suflet de Uist curat, nebun, de necrezut. Ca totul are sens, daca am avea doar rabdare sa-l descoperim.

Brava conducatoare jubileaza pe spinarea celui pe care il asteapta la cotitura sa-l elimine. "Cunoscatorii" asteapta prima pasa gresita ca sa se frece multumiti pe foale: "Vorbiti prostii, baieti, asta e terminat...". Știriștii abia se abțin să-l numeasca "veteran". Este veche povestea cu tradarea inainte de al 3-lea cintat al cocoshului pe care imi permit sa o parafrazez: nu va "gresi" Szilagyi de 3 ori, ca se vor gasi capete seci care il vor apostrofa ca pe ultimul nou-venit, creiere cretze care il vor judeca uitand ca pt el trebuie sa existe cu totul alta masura. Pt Sisi va fi ok, a indurat mai mari umilinte la U, deci ar trebui sa fie ok si pt mine - eu totusi le spun ca ventileaza degeaba oxigenul planetei si le doresc de pe acum somaj cit mai lung sau, dupa caz, pensie cit mai scurta.

U nu a murit odata cu Dan Anca sau profesorul Bodea sau doctorul Luca. Cine spune asta e mort pe dinauntru el insusi, deci incompatibil cu spiritul Universitatii. Cei pomeniti au trecut cum vom trece toti, doar mai putin anonimi (conform cu ce au facut pt Simbol). U insa a murit in fiecare meci in care Sisi nu doar ca era tinut in plina putere departe de gazonul Templului, dar mai ales in fiecare clipa in care suporteri cu U la gat il judecau "la rece" si il dadeau uitarii.

Sa imi dea Domnul mai multe clipe binecuvantate ca cea din meciul de ieri...

E inca 2012, iar pentru mine duminica a fost sfarsitul lumii - ziua in care Simbolul a stralucit udat in lacrimi adevarate. Mi-e perfect ok sa nu mai fie nimic dupa acel moment! Si chiar daca nu se crapa pamintul si nu inunda apa continentul, U sa ramina o amintire. Sa nu mai vrem sa stim de can-can cu picioarele-n tavan la oficiala, certuri incrincenate si injuraturi murdare intre Uisti, cinisme si sarcasme in loc de elanurile nestavilite! Iar toti cei pt care U este intr-adevar unica iubire sa mai ratacim un an sau doi sau 20 sau 50 pina sa plecam naibii in sfarsit acolo unde putem sa stam o eternitate la o poveste cu Dan Anca, cu profesorul Bodea si cu doctorul Luca!

Mihai Bob

p.s. Mai simte cineva ca in momentul acesta de la U lipseste Cristinel Pojar mai mult ca niciodata? Cu vointa lui de fier parca am mai avea o sansa de a ne scutura de cancerul care ne consuma... Da' shh! ramine intre noi, sa nu-i dea interdictie Blondul si cu blonda.