Cînd unii socoteau punctele care despart Universitatea Cluj de cupele europene, cînd alții trasau obiective precum cupa și campionatul, îmi aduc aminte că atrăgeam atenția că altele sînt problemele la U.

Lupta pentru supraviețuire, și nu mă refer la supraviețuirea în liga întîi, acesta este principalul obiectiv al Universității. Era să spun că acesta este obiectivul lui U dintotdeauna, dar poate că m-aș fi înșelat, pentru că au fost perioade mult mai bune în viața acestei echipe.

Dincolo de nume de fotbaliști sau conducători cărora li se pot pune în cîrcă vinovății, ansamblul este cel care ar trebui să intereseze.

În rest putem vorbi doar despre poleială. Dive de carton privind absent din tribune, înghesuială la protocolul din pauza meciului, băgători de seamă cît cuprinde, fotbaliști organizați doar pe grupuri de interese, niciodată formînd o echipă în adevăratul înțeles al cuvîntului.

Mesaje trimse de fațadă înspre suporteri (că așa dă bine, nu de alta), pumnul strîns în aer spre peluză (acum nu se mai înțelege de ce, mulți dintre fotbaliști alegînd să plece spre alte zări), interviuri de doi lei cu povești despre atașament, despre culori, despre superioritatea Ardealului în general și a Universității în special.

În spatele acestor lucruri s-au țesut intrigi de tot felul. La unele dintre ele au fost făcuți părtași și unii dintre fani, în alte cazuri au fost doar manipulați și în cele mai multe cazuri au fost ignorați.

Pentru Universitatea, o echipă a cărei forță o reprezenta dintotdeauna unitatea de gîndire și acțiune dintre jucători, conducători și suporteri, ceea ce s-a întîmplat în ultima vreme a fost ca un pumn primit sub centură. E greu să îți revii după o asemenea lovitură. Dar nu imposibil.

Atunci cînd lupți pentru supraviețuire găsești în mod miraculos forța de a învinge. Asta se așteaptă acum de la Universitatea.

Ovidiu Blag