Poate că eu umblu pe alte străzi, dar pe străzile pe care umblu am întîlnit suporteri ai Universității care și-au scos de la oglinda mașinii personale steagul cu U și am mai întîlnit clujeni care într-o formă sau alta ajutau Universitatea dar mi-au spus că acum au rezerve în a o mai face.

Sînt semnele unei dezamăgiri profunde.

Nu vorbim aici despre persoanele care au venit la club, pentru că nu e productiv să faci speculații.

Vorbim despre cei care au rămas mereu pe poziții, rezistînd cu stoicism tuturor furtunilor care au însoțit viața Universității Cluj din ultimul timp. Și care, acum, parcă au rămas fără puteri.

Sînt oamenii care așteaptau și altceva decît vorbe ticluite și nocturne cu popcorn pe stadionul de cinci stele.

Gestul lor, acela de a-și scoate steagul Universității de la oglindă poate semăna cu cel al unui samurai care își face harakiri (gest socotit unul de onoare) sau cu cel al unui simplu sinucigaș (ceea ce poate însemna și lașitate).

Timpul e singurul care are răbdare și cu ajutorul lui vom putea interpreta cu mai multă acuitate, în zilele care urmează, aceste gesturi ale unora.

Oricum, ca primă constatare, prin comparație, entuziasmul de dinaintea începerii campionatului trecut parcă a fost mai mare decît starea de dinaintea debutului în noul sezon.

De vină o fi căldura, nu-i așa?

Ovidiu Blag