2025-05-27 20:34:18

Alexandru Mihăiţă Chipciu (18.05.1989, Brăila) este apreciat pentru seriozitatea sa, pentru stilul său de joc combativ şi pentru modul în care a evoluat de la extrema ofensivă la mijlocaş central sau fundaş dreapta.

Există oameni care nu au nevoie să ridice vocea ca să fie auziţi. Alex Chipciu e unul dintre ei. Într-un fotbal grăbit, el a ales să joace cu răbdare. Într-o lume de aparenţe, a ales să rămână esenţă.

Te invităm să-l descoperi aşa cum e el cu adevărat – prin propriile cuvinte, trăiri şi tăceri care spun mai mult decât un discurs. Un material despre caracter, loialitate şi spiritul lui „U”, spus simplu. 

Ucluj.ro: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din copilărie?

Chipciu: Cea mai frumoasă amintire..... Amintirile din copilărie le am tot legat de fotbal, pentru că jucam fotbal zilnic pe coclaurile care erau la Brăila între blocuri. Apoi mi-am urmat calea mai profesionistă la echipa Dacia Unirea Brăila? Dar amintirile le am legate de fotbal, de familie, tata, care nu mai e..... Asta îmi vine în minte.....   

Ucluj.ro: Dacă ai avea ocazia să discuţi cu tine însuţi la 20 de ani, ce ţi-ai spune? 

Chipciu: Mi-aş spune că voi ajunge la echipa naţională, la FCSB unde îmi doream, să câştig campionatul pentru că la 20 de ani nu ştiam; că voi termina la Universitatea Cluj cu o performanţă mare şi că o să am mai multă minte acum la 36 de ani decât la 20. Mi-aş spune că va fi o călătorie foarte, foarte frumoasă, cu momente grele, dar mi-aş spune şi că e o călătorie care merită din plin trăită şi, sincer aş trăi-o din nou chiar dacă puteam face mai mult în carieră, având acuma tot ce am făcut, nu pot să fiu nemulţumit 😊.  

Ucluj.ro: Dacă ai putea retrăi un singur moment, care ar fi acela şi de ce?

Chipciu: Dacă aş putea trăi un moment, clar ar fi un moment legat de tata, pentru că nici nu îl mai pot trăi vreodată pentru că a murit. Sigur, aş retrăi mai multe momente pe care le-am trăit foarte, foarte intens dar n-aş putea să pun nimic la realitate cu un moment cu el - când jucam fotbal cu el sau când venea şi mă vedea la meciuri în Belgia, la Bucureşti, peste tot unde am fost.      

Ucluj.ro: Care sunt pasiunile tale?

Chipciu: La pasiuni stau prost tare de tot 😅. Mă uit la meciuri încontinuu. În afară de fotbal, din păcate, aş putea spune că nu prea am nimic. Toate sunt legate de fotbal; probabil aşa mi-am condiţionat creierul atâţia ani. Chiar nu am alte pasiuni. Maşinile deloc nu-mi plac. Îmi plac ceasurile în schimb. Dar o pasiune, ceva ce să fac cu pasiune nu am. E un defect că nu am. dar singura mea mare pasiune este fotbalul şi probabil o să rămână mereu toată viaţa. 

Ucluj.ro: Ce valori sunt cele mai importante pentru tine, ca om?

Chipciu: Chiar mă gândeam mai devreme la treaba asta... Cred că, indiferent de ce aş face, toţi avem şi lucruri greşite pe care le facem, imorale câteodată, deci nimeni nu e perfect, dar, cred că niciodată nu mi-aş condiţiona, eu ştiu, ca să câştig ceva, să mă pierd pe mine. Asta am spus mereu pentru că ai de trăit foarte mulţi ani, dacă eşti sănătos bineînţeles 😅, şi cel puţin în fotbal, dacă faci compromisuri, dacă te pierzi pe tine e cel mai urât lucru care ţi se poate întâmpla din punctul meu de vedere. De asta mi-a plăcut mereu să spun ce simt şi să încerc să fiu corect - nu ştiu dacă sunt sau nu corect- dar să spun lucrurile, decât să le ţin în mine şi să nu le spun; mă pierd pe mine şi asta nu aş face-o niciodată. Deci, ca şi valoare pentru mine asta ar fi cel mai cel mai important – corectitudinea, caracterul pentru că e important să te ai pe tine şi să fii bine cu tine mereu 😊.  

Ucluj.ro: Cum defineşti „succesul”?

Chipciu: Succesul l-aş defini, acum depinde şi ce înţelegi că înseamnă succesul, dar în fotbal sau de fapt în orice l-aş defini să fii prezent mereu acolo; indiferent că pierzi, câştigi; de asta mă enervez de multe ori la meciuri când nu suntem acolo ca stare. Dar dacă starea ta e bună, ai dat tot ce poţi da în ziua aceea, nu sunt supărat niciodată. Cred că ăsta-i succesul. Nu ştiu -  poate o să mai ajungem în Europa, poate vom termina pe 10, poate o să mă las peste două luni (râde 😂). Succesul pentru mine asta este; să te trezeşti zilnic cu gândul că poţi face maxim. Într-adevăr sunt şi multe zile când n-ai chef sau îţi vine să nu te ridici din pat, dar, cel puţin când eşti pe teren pentru mine acesta este succesul. Am câştigat trofee, am jucat la echipe, dar acesta este cel mai mare succes pentru că asta îţi rămâne, momentul prezent acolo în timpul meciului. În rest, să vorbim că am câştigat, nu mă mai încălzeşte cu nimic 😂.

Ucluj.ro: Ce înseamnă pentru tine „a reuşi” în viaţă?

Chipciu: A reuşi în viaţă putem să o legăm şi cu succesul. Poate eşti de succes sau reuşeşti în fotbal dar în viaţa de familie eşti prăpăd în relaţia cu soţia, partenera cine are sau cu copiii la fel. Cu cât eşti mai de succes sau reuşeşti în viaţă într-un domeniu, cu siguranţă, pierzi pe alte planuri şi noi sportivii reuşim în viaţa noastră sportivă, dar avem mari minusuri în viaţa de familie, relaţii cu alţi oameni, timp mai puţin ... Asta cred că e ideea. A reuşi este să faci maxim ce depinde de tine în orice domeniu. Îmi place să reuşesc; vreau să câştig dacă sunt pe teren. Doar că aici am şi eu un minus la partea de familie şi copii fiind plecat atâta timp cumva şi când stau acasă că am vorbit de pasiuni, mă uit la meciuri; sunt prins în vârtejul acesta. Câteodată am momente când zic că nu o să mai fiu prins în el, dar, apoi intru iar în vârtej şi nu mai ies. 

Ucluj.ro: Ce ţi-ai dorit dintotdeauna să înveţi, dar încă nu ai apucat?

Chipciu: Acum mi-aş dori, de exemplu, să învăţ franceza pentru că am făcut un dram la şcoală. În Belgia am vorbit mai mult engleză pentru că nu ştiam engleza atunci. Chiar aveam în gând asta să învăţ franceza într-o zi, doar că timpul meu e atât de limitat încât e foarte greu să vii dimineaţă la stadion, pleci, iei copiii, te duci acasă; sunt foarte puţine momentele când ai mai putea face altceva pentru că eşti dedicat meseriei. Dar cum vorbeam mai devreme, pierdem pe alte părţi. Poate suntem buni la fotbal sau în alte părţi, dar n-am făcut scoală sau n-am învăţat alte lucruri. În ziua de azi mi se pare că mai adaptaţi sunt oamenii care au mai multe perspective, fac mai multe lucruri decât să se specializeze de mici în ceva anume şi pierd alte lucruri din vedere. Poate când o să termin cu fotbalul, cine ştie, poate voi învăţa şi franceza şi o să învăţ şi multe alte lucruri. Dar citesc mult; îmi place să citesc literatură, psihologie, istorie... cumva, când sunt acasă seara, încerc să câştig pe partea aceasta.

Ucluj.ro: Ce calitate cauţi cel mai mult în oamenii din jurul tău?

Chipciu: Îmi plac oamenii care sunt sinceri şi nu mint. Dar asta cred că e greu să găseşti doar oameni sinceri sau oameni care sunt corecţi, moral cum aţi pus mai devreme. Dar eu cred că am un minus: îi cam văd pe toţi oamenii buni; nu ştiu de ce; nu prea simt oamenii care sunt răi sau care vor să facă rău. Probabil sunt şi oameni care gândesc diferit faţă de mine şi de viziunea mea, dar o calitate pe care cred că o am e că nu rămân cu ură cu nimeni, nici pe anumiţi oameni cu care m-am certat. N-am nici o treabă acum, nu mă interesează. Dacă m-aş vedea cu oamenii care m-au certat, relaţia mea ar fi la fel; nu s-ar schimba cu nimic; nu vreau să rămân supărat pe nimeni pentru că îţi faci un rău ţie personal. Acesta e alt minus, că vorbeam de minusuri: fiind atât de mult plecat, oameni de juriul tău sunt doar colegii, cu care stai în cantonament, la antrenament; alte relaţii extra fotbalistice nu prea sunt decât tot cu foşti colegi, cu care am rămas în relaţii foarte bune, dar cred că toţi apropiaţii mei sunt de calitate. Aceasta e părerea mea.

Ucluj.ro: Se spune că adevărata fericire se găseşte în lucruri sau gesturi mici. Care sunt lucrurile mărunte care te fac fericit?

Chipciu: Cu copiii aş spune când mă duc cu ele la tenis, la volei, sau când merg în vacanţă sunt lucruri care mă fac fericit, împlinit. Statul cu fetele, cu soţia, mama, cu familia în general mă face fericit 👨‍👩‍👧‍👧. Cred că şi să vii la antrenament e un lucru mărunt în economia zilei, sau să te duci la sală sau să faci saună, toate lucrurile acestea care sunt pro sport adică pro sănătate să zic aşa, mă fac fericit. 

Ucluj.ro: Cum te-a schimbat experienţa din Belgia, atât ca om, cât şi ca jucător?

Chipciu: Experienţa din Belgia m-a schimbat foarte mult ca om. Era şi vârsta când eram puţin mai matur, la 27 de ani. Altă lume, altă societate, oameni mai liniştiţi, dar vremea era mai nasoală. Cred că m-aş fi acomodat să locuiesc acolo. Soţia era puţin depresivă cu vremea (râde 😂), glumesc, pentru că ploua întruna şi era mereu întunecat. Şi acum când mă gândesc la Belgia, am o senzaţie bună în mine. Nasol a fost în Belgia că a murit tata la un spital din Antwerp: Asta aş spune că a fost partea grea. Când am plecat la Sparta Praga, tocmai din cauza asta am plecat. Cred că am învăţat multe lucruri de acolo. Cum mi-au spus oamenii când am plecat de acolo, cred că am plecat prea uşor. Dar, asta e; învăţăm din toate din toate experienţele şi asta e clar – şi experienţa din Belgia şi cea din Praga m-au ajutat foarte mult.   

Ucluj.ro: Care este cea mai mare lecţie de viaţă pe care ţi-a oferit-o fotbalul?

Chipciu: Nu ştiu dacă ar fi doar o lecţie mare de viaţă care mi-a oferit-o fotbalul, dar sportul în general te disciplinează. Fotbalul e ceva similar cu viaţa; ai momente când câştigi şi te crezi cel mai bun jucător de planetă, momente când pierzi şi te crezi cel mai slab de pe planetă. În viaţă e la fel; ai satisfacţii foarte, foarte înalte şi apoi se întâmplă ceva şi eşti la pământ. Cumva jocul acesta între a fi mare şi a fi mic, e cel mai aproape de asta. Ba, câştigi un meci în ultima fază, uiţi tot ce ai făcut rău în meciul acela şi spui că toată lumea a fost bine. Pierzi un meci când ai jucat bine, începi să vezi lucrurile numai negre. Disciplina în general te face să fii mai pregătit pentru viaţă şi să fii mai puternic în viaţa zi cu zi. 

Ucluj.ro: Ce reprezintă Universitatea Cluj pentru Alex Chipciu?

Chipciu: Universitatea Cluj reprezintă acum, ce a reprezentat FCSB în copilăria mea pentru că trăiesc momente similare cu ce am trăit acolo - o calificare în Conference League cu Universitatea Cluj am mai spus, o asemăn cu un campionat câştigat cu FCSB. Chiar dacă au fost şi cele de la CFR Cluj,  sentimentele cele mai intense faţă de o echipă românească, clar sunt cele pentru Universitatea Cluj şi FCSB. Am început cariera cu emoţii marii la FCSB. Termin cu emoţii tot aşa la Universitatea. E clar că e frumos şi sunt puţini jucători care trăiesc astfel de momente. Sunt privilegiat pentru asta şi mă consider norocos că am trăit lucrurile astea pentru că sincer la 32-33 de ani voiam să mai joc fotbal pentru că a fost pasiunea mea, dar nu mă gândeam că o să mai fie o aşa explozie de pasiune; şi asta în toată familia mea: şi-n soţia mea şi-n mama, şi-n copii şi în prieteni, care ţin acum cu Universitatea Cluj 🤍🖤. Mă gândesc la finala cupei; la ce a fost acolo. Clar Universitatea Cluj mi-a redat pasiunea mea pentru fotbal! Mi-au explodat emoţiile fotbalistice la o vârstă în care eşti mai aşezat şi probabil şi toate reacţiile astea ale mele pe care le-am avut în decursul acestor ani; dacă mă gândesc la mine la CFR pe teren, nu cred că reacţionam cum reacţionez acum. Sper să îmi mai ofere în continuare Universitatea Cluj momente ca cele pe care mi le-a oferit 😊!

Ucluj.ro: Ce ai învăţat din perioada petrecută la Universitatea şi ce speri să laşi moştenire aici?

Chipciu: Aş spune că am învăţat că orice este posibil! Revenirea mea la echipa naţională, revenirea mea la un nivel foarte bun la vârsta pe care o am;  să am un contract la 36 de ani, să mă calific într-o cupă europeană. Aş spune că asta arată oricui s-ar apuca de fotbal, mă gândesc la copiii, fanii Universităţii Cluj, juniori etc., că orice e posibil în orice moment şi nu trebuie să-ţi pierzi niciodată speranţa! Ca moştenire aş spune felul meu de a fi sau ce spuneam de a reuşi în viaţă sau ce înseamnă succesul. Nu ştiu cât de bun am fost: poate am fost bun, poate am fost rău, poate am fost cel mai bun, poate am fost cel mai slab... Nu vreau să mă cataloghez fotbalistic deşi nici nu-mi place să fiu în partea aceea nici să fiu modest, dar, nu am fost nici Maradona să zic aşa (râde 😂). Cred că este mai important ca ceilalţi oameni să aprecieze partea fotbalistică, dar partea asta emoţională, sper să o las moştenire. Când am venit prima dată la echipă, mă gândeam să avem o echipă care poate bate orice altă echipă şi când vii aici pe Cluj Arena să ştii că e o echipă de temut. Şi cred că până acum asta am lăsat noi aici. Echipele care vin aici ştiu că au meci foarte greu. Asta mi-aş dori să facă şi generaţiile următoare dincolo de toate lucrurile acestea: calificarea în Europa sau puteam să luăm cupa sau puteam să ne calificăm anul trecut în Europa. Important e cum trăieşti fiecare meci şi să redai speranţa suporterilor la fiecare meci. Noi am redat 😊. Sper ca şi cei care vor veni după să facă treaba asta.        

Ucluj.ro: Ce mesaj le-ai transmite tinerilor care visează să ajungă fotbalişti profesionişti?

Chipciu: Uite că vorbeam de tineri 😊; le-aş spune că orice e posibil ce spuneam şi mai devreme. Au fost momente în viaţa mea când nu ştiu pe la 18-19 ani, deşi debutasem la Braşov, junior în teren şi toată lumea credea că o să ajung un fotbalist foarte bun, am avut şi momente un an, doi când am jucat mai puţin, când m-am dus la Brăila înapoi la liga a treia, în primă fază în liga a doua la Forex Braşov, după aceea la Dacia Unirea Brăila; cumva trendul era descendent. Nu mă mai gândeam că pot să ajung la nivelul la care am ajuns şi sunt. Îmi dau seama că în momentele alea nu mai credeam, dar acum după ce am avut calea pe care am avut-o, mă gândesc cât de tâmpit eram că trebuia să cred. Poate să întâmplau mai multe lucruri. Ştiu mai multe exemple ca şi mine: Pintili s-a apucat târziu de fotbal; a ajuns la echipa naţională într-un moment când probabil nimeni se gândeşte că ajunge după ce a debutat în liga întâi şi cea mai departe. E clar că nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa şi să creadă că pot. Într-adevăr, cu urcuşuri, coborâşuri, o să fie greu. Nu trebuie niciodată să cataloghezi uşor un jucător că nu poate ajunge fotbalist. Sunt „n” cazuri cărora li s-a spus că n-o să ajungă, nu o să facă şi au ajuns ditamai fotbaliştii 😊. Deci, orice e posibil şi trebuie să creadă în şansa lor 😊.

Ucluj.ro: Cum te-ai descrie într-o singură propoziţie?

Chipciu: Nu ştiu. Am multe părţi ca orice alt om. Probabil lumea mă cunoaşte de la televizor doar din ce văd la interviuri; pe teren sunt într-un fel, acasă sunt altfel. Pe teren sunt mai nebun, clar, acasă sunt foarte liniştit. Cred că aşa aş putea să mă compar în două situaţii. În săptămâna meciului sunt normal, nu am nici o treabă. Într-adevăr, pe teren, în timpul meciului trăiesc mai intens lucrurile. Nu îmi place să pierd. Gestionez foarte prost înfrângerea. Mă enervez foarte tare. La victorie nu mă fac aşa mare, dar la înfrângere am două zile aşa mai grele în care sunt mai dărâmat. Le-am avut aici la Universitatea, pentru că aici a fost foarte greu, tot procesul acesta cu domnul Sabău, conducerea care au triat jucători etc. de am ajuns la momentul acesta. La început trebuie să fiu sincer că a fost foarte greu să le ceri jucătorilor mereu consistenţa asta în antrenament, în teren, să vrei să câştigi mereu pentru că, astăzi aici faci diferenţa: toţi sunt talentaţi; nu-i mare diferenţă între fotbalişti, doar că lucrurile acestea fac diferenţa. Erau meciuri când mă enervam mult mai tare, mai ales în primul an, dar acum aş putea spune că doar pe final acum am fost mai nervos. 

Ucluj.ro: Ce întrebare ţi-ai dori să-ţi pună cineva într-un interviu şi nu ţi-a pus-o nimeni până acum?

Chipciu: Vorbind şi foarte mult, am primit tot felul de întrebări. Au fost întrebări bune, în general, şi înainte de meciuri şi după cum facem acum. Dar, interviul acesta chiar mi s-a părut un interviu diferit faţă de tot ce vorbesc la televizor şi întrebările care mi se pun legat doar de fotbal. Au fost şi lucruri despre care îmi doream să vorbesc: despre succes, ce înseamnă a reuşi şi aşa mai departe. Acesta este într-adevăr un interviul în care lumea te cunoaşte mai bine 😊.

Violeta Merie